Römer 7 | Noua Traducere Românească

Creștinul – mort față de Lege, înnoit prin Duhul

1 Sau nu știți, fraților, – căci le vorbesc unora care cunosc Legea* – că Legea domnește peste un om atât timp cât trăiește el? 2 O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, însă, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea soțului*. 3 Deci, dacă ea devine a altui bărbat* câtă vreme soțul ei este în viață, se va numi adulteră, însă dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu este adulteră dacă devine a altui bărbat. 4 Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat dintre cei morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci, în timp ce eram în fire, patimile păcatelor, stârnite de Lege, erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să slujim înnoiți de Duhul, și nu după vechea literă a Legii.*

Legea și păcatul

7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În niciun caz! Totuși, eu n‑aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n‑aș fi știut ce este pofta, dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“* 8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. 9 Cândva, fără Lege, eu eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață, 10 iar eu am murit. Astfel, am aflat că însăși porunca, ea, care era pentru viață, a fost pentru moarte. 11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m‑a înșelat și, prin ea, m‑a omorât. 12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. 13 Atunci ceea ce este bun mi‑a adus moarte? În niciun caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură. 14 Noi știm că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc*, vândut ca sclav păcatului.* 15 Căci nu știu ce înfăptuiesc, întrucât nu săvârșesc ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac! 16 Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce înfăptuiește lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. 18 Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și înfăptuirea a ceea ce este bun. 19 Căci nu fac binele pe care vreau să‑l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să‑l săvârșesc! 20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care înfăptuiesc aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 21 Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este prezent în mine. 22 Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându‑mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele. 24 Oh, om nenorocit ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte*?! 25 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea slujesc legii păcatului.

Библия, синодално издание

1 Или не знаете, братя (понеже говоря на такива, които познават закона), че законът има власт над човека, докле е той жив? 2 Омъжената жена е свързана чрез закона с мъжа, докле е той жив; умре ли мъжът, тя се освобождава от закона, който я свързва с мъжа. 3 Затова, ако при жив мъж тя се омъжи за другиго, ще бъде прелюбодейка; ако пък умре мъжът, тя е свободна от закона, и няма да бъде прелюбодейка, кога се омъжи за другиго. 4 Тъй и вие, братя мои, умряхте за закона чрез тялото Христово, за да принадлежите Другиму, Който възкръсна от мъртвите, та да принесем плод Богу. 5 Защото, когато живеехме по плът, тогава страстите греховни, узнавани чрез закона, действуваха в членовете ни, за да принесем плод на смъртта; 6 но сега, като умряхме за закона, чрез който бяхме свързани, ние се освободихме от него, за да служим Богу с обновен дух, а не по вехтата буква. 7 Какво, прочее, ще кажем? Нима законът е грях? Съвсем не. Ала аз узнах греха не инак, освен чрез закона, защото и похотта не бих познал, ако законът не казваше: „не похотствувай“. 8 Но грехът, като взе повод от заповедта, произведе в мене всякаква похот; защото грехът без закона е мъртъв. 9 Аз живеех някога си без закон; но, когато дойде заповедта, грехът оживя, 10 пък аз умрях; и оказа се, че заповедта, дадена за живот, ми послужи за смърт, 11 защото грехът, като взе повод от заповедта, ме прелъсти и чрез нея ме умъртви. 12 Тъй че законът е свет, и заповедта света, справедлива и добра. 13 И тъй, доброто ли стана за мене смърт? Съвсем не: но грехът, за да се яви той, че е грях, като ми причинява чрез доброто смърт, та чрез заповедта грехът да стане извънредно греховен. 14 Защото знаем, че законът е духовен, пък аз съм от плът, продаден на греха. 15 А каквото правя, не зная; защото не това, що желая, върша, а онова, що мразя, него правя. 16 Ако пък върша това, що не желая, съгласявам се със закона, че е добър; 17 а в такъв случай не аз вече върша това, а грехът, който живее в мене. 18 Аз зная, че в мене, сиреч в плътта ми, не живее доброто; защото желание за добро има у мене, но да го върша не намирам сили. 19 Защото не доброто, което искам, правя, а злото, което не искам, него върша. 20 А щом върша това, що не искам, не аз го върша вече, а грехът, който живее в мене. 21 И тъй, намирам у себе си такъв закон, че, кога искам да върша доброто, злото стои до мене. 22 Защото с вътрешния си човек намирам услада в закона Божий, 23 но в членовете си виждам друг закон, който воюва против закона на моя ум и ме прави пленник на греховния закон, що е в членовете ми. 24 Нещастен аз човек! Кой ще ме избави от тялото на тая смърт? 25 Благодаря на моя Бог чрез Иисуса Христа, нашия Господ. И тъй, сам аз с ума си служа на Божия закон, а с плътта – на греховния закон.

Römer 7 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Creștinul – mort față de Lege, înnoit prin Duhul

Legea și păcatul