Römer 2 | Noua Traducere Românească

Judecata dreaptă a lui Dumnezeu

1 De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care‑i judeci pe alții, n‑ai nicio scuză, căci în ceea ce‑l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, pentru că tu, care‑l judeci, săvârșești aceleași lucruri! 2 Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3 Și crezi tu, omule, care‑i judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, nepricepând că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5 Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6 Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“*: 7 celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută slavă, cinste și nemurire, le va da viață veșnică; 8 dar celor ce, din ambiție egoistă*, nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie. 9 Va fi necaz și strâmtorare peste orice suflet omenesc care înfăptuiește răul, – întâi al iudeului și apoi al grecului, – 10 dar va fi slavă, cinste și pace pentru oricine lucrează binele, – întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, – 11 căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire. 12 Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege. 13 Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți. 14 Când neamurile* – care nu au Legea – împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, sunt lege pentru ele însele. 15 Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându‑se sau scuzându‑se între ele. 16 Lucrul acesta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeul și Legea

17 Dar dacă tu, care te numești iudeu, care îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, 18 care cunoști voia Lui și discerni lucrurile deosebite pentru că ești învățat din Lege, 19 tu, care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, 20 îndrumător al celor nesăbuiți, învățător al copilașilor*, pentru că tu ai în Lege întruchiparea cunoștinței și a adevărului, 21 tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi? 22 Tu, care spui: „Să nu comiți adulter“, comiți adulter? Tu, căruia ți‑e scârbă de idoli, le jefuiești templele? 23 Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin încălcarea Legii? 24 Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“* 25 Fiindcă circumcizia este de folos dacă împlinești Legea, dar, dacă ești unul care încalcă Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26 Deci, dacă cel necircumcis păzește hotărârile drepte ale Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie? 27 Cel care, din naștere, este necircumcis, însă împlinește Legea, te va judeca pe tine care, prin* litera Legii și circumcizie, ești unul care încalci Legea. 28 Căci iudeu nu este cel care este iudeu pe din afară, și circumcizie nu este cea pe din afară, în carne, 29 ci iudeu este cel care este iudeu înăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu în litera Legii*. Lauda acestuia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Библия, синодално издание

1 И тъй, неизвиняем си, о човече, какъвто и да си ти, който съдиш; защото, с какъвто съд съдиш другиго, с него себе си осъждаш, понеже ти, който съдиш, вършиш същото. 2 А знаем, че Божият съд пада наистина върху ония, които вършат такива дела. 3 Нима мислиш, о човече, че ще избегнеш Божия съд ти, който съдиш ония, що вършат такива дела, каквито и сам вършиш? 4 Или нехаеш за богатството на Божията благост, кротост и дълготърпение, без да разумяваш, че Божията благост те води към покаяние? 5 Но по твоята упоритост и неразкаяно сърце си събираш гняв за деня на гнева, когато се открие праведният съд от Бога, 6 Който ще въздаде всекиму според делата му: 7 живот вечен на ония, които с постоянство в добри дела търсят слава, чест и безсмъртие; 8 ярост и гняв пък на тия, които упорствуват и не се покоряват на истината, а се покоряват на неправдата. 9 Скръб и утеснение върху душата на всеки човек, който прави зло, първом на иудеин, сетне и на елин, 10 а слава и чест и мир всекиму, който прави добро, първом на иудеин, а сетне и на елин; 11 защото Бог не гледа на лице. 12 Ония, които без закон са съгрешили, без закон и ще загинат; а ония, които при закон са съгрешили, чрез закон ще бъдат съдени 13 (защото не слушателите на закона са праведни пред Бога, а изпълнителите на закона ще бъдат оправдани; 14 защото, щом езичниците, които нямат закон, по природа вършат законното, те, без да имат закон, сами на себе са закон; 15 че делото на закона е написано в техните сърца, те показват в туй време, когато тяхната съвест свидетелствува, и мислите им една друга се обвиняват, или се оправдават), 16 в деня, когато, съгласно моето благовестие, Бог чрез Иисуса Христа ще съди тайните на човеците. 17 Ето, ти се казваш иудеин, и на закона се облягаш, и с Бога се хвалиш, 18 и знаеш волята Му, и разбираш по-доброто, понеже се поучаваш от закона, 19 и си уверен, че ти си водач на слепци, светлина на ония, които са в мрак, 20 наставник на неразумни, учител на младенци, който в закона имаш образеца на знанието и истината. 21 Прочее, как ти, който учиш другиго, себе си не учиш? 22 който проповядваш да се не краде, крадеш? който казваш да се не прелюбодействува, прелюбодействуваш? който се гнусиш от идолите, светотатствуваш? 23 който се хвалиш със закона, безчестиш Бога, като тъпчеш закона? 24 „Защото заради вас името Божие се хули между езичниците“, както е писано. 25 Обрязването, наистина, е полезно, но ако изпълняваш закона; ако пък престъпваш закона, обрязването ти е станало необрязване. 26 И тъй, ако необрязаният пази наредбите на закона, то необрязването му няма ли да му се сметне за обрязване? 27 и необрязаният по плът, като изпълнява закона, не ще ли осъди тебе, който при Писание и обрязване престъпваш закона? 28 Защото не онзи е иудеин, който е такъв по външност, нито онова е обрязване, що е външно, върху плътта; 29 а онзи е иудеин, който вътрешно е такъв, и онова е обрязване, що е в сърцето, по дух, а не по буква: нему похвалата иде не от човеци, а от Бога.

Römer 2 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Judecata dreaptă a lui Dumnezeu

Iudeul și Legea