Römer 10 | Noua Traducere Românească

1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Cristos este împlinirea* Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.

Mântuirea este pentru toți cei care cred

5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“* 6 Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“* – adică pentru a‑L coborî pe Cristos – 7 „sau: «Cine va coborî în Adânc*?»“* – adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți! 8 Și atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta și în inima ta.“* Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm. 9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn* și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10 Căci cu inima omul crede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.* 11 Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“* 12 Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă. 13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“* 14 Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15 Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“* 16 Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“* 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.* 18 Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da! „Răsunetul lor a străbătut întreg pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“* 19 Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un neam; vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“* 20 Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune: „M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau; M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“* 21 Însă, despre Israel, spune: „Toată ziua Mi‑am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor.“*

Библия, синодално издание

1 Братя, желанието на моето сърце и молитвата ми към Бога за израилтяните е да бъдат спасени. 2 Свидетелствувам им, че те имат ревност за Бога, ала не по разум. 3 Защото, без да разбират Божията правда и търсейки да изтъкнат своята правда, те се не покориха на Божията правда, 4 понеже завършък на закона е Христос, за да бъде оправдан всеки вярващ. 5 Мойсей пише за оправданието от закона: „който човек го е изпълнил, ще бъде жив чрез него“. 6 А оправданието от вярата казва тъй: „да не речеш в сърцето си: кой ще възлезе на небето?“ сиреч, да свали Христа, 7 „или: кой ще слезе в бездната?“ сиреч, да изведе Христа от мъртвите. 8 Но какво казва Писанието? „Близо до тебе е словото, в твоите уста и в твоето сърце“, сиреч, словото на вярата, което проповядваме; 9 защото, ако с устата си изповядваш Господа Иисуса, и със сърцето си повярваш, че Бог Го възкреси от мъртвите, ще се спасиш, 10 понеже със сърце се вярва за оправдаване, а с уста се изповядва за спасение. 11 Пък и Писанието казва: „всеки, който вярва в Него, няма да се посрами“. 12 Няма разлика между иудеин и елин, защото един и същ е Господ на всички, богат за всички, които Го призовават. 13 Защото всякой, който призове името Господне, ще се спаси. 14 Но как ще призоват Оногова, в Когото не са повярвали? Как пък ще повярват в Оногова, за Когото не са чули? А как ще чуят без проповедник? 15 И как ще проповядват, ако не бъдат пратени? както е писано: „колко прекрасни са нозете на ония, които благовестят мир, които благовестят доброто!“ 16 Ала не всички послушаха благовестието. Защото Исаия казва: „Господи, кой повярва на това, що е чул от нас?“ 17 И тъй, вярата иде от слушане, а слушането – от слово Божие. 18 Но казвам: нима те не чуха? Напротив, „гласът им се разнесе по цяла земя, и думите им – до краищата на вселената“. 19 Пак казвам: нима Израил не разбра? Пръв Моисей казва: „Аз ще възбудя у вас ревност чрез тия, които са не народ, ще ви раздразня чрез неразбран народ“. 20 А Исаия смело казва: „намериха Ме ония, които не Ме търсеха, открих се на ония, които не питаха за Мене“. 21 За Израиля пък казва: „весден простирах ръцете Си към народ непослушен и упорит“.

Römer 10 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Mântuirea este pentru toți cei care cred