Markus 5 | Noua Traducere Românească

Isus vindecă un om demonizat

1 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gherasenilor*. 2 Când a coborât Isus din barcă, L‑a întâmpinat imediat un om care ieșea din morminte și avea în el un duh necurat. 3 El își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‑l țină legat nici chiar cu un lanț. 4 Fusese de multe ori legat cu lanțuri și cu cătușe, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele și nimeni nu‑l putea stăpâni. 5 Toată noaptea și toată ziua era prin morminte sau prin munți, urlând și tăindu‑se cu pietre. 6 Când L‑a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s‑a închinat 7 și a strigat cu glas tare, zicând: – Ce am eu de‑a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu, să nu mă chinui! 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși afară din acest om!“ 9 Isus l‑a întrebat: – Care‑ți este numele? El I‑a zis: – Numele meu este „Legiune“*, pentru că suntem mulți. 10 Și Îl ruga mult pe Isus să nu‑l trimită afară din ținutul acela.* 11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12 Duhurile necurate L‑au rugat, zicând: – Trimite‑ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei! 13 Și El le‑a dat voie. Duhurile necurate au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s‑a repezit pe râpă în jos, în mare; și s‑au înecat în mare. 14 Păzitorii lor au fugit și i‑au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. Și aceștia au venit să vadă ce s‑a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus și l‑au văzut pe cel ce fusese demonizat, – pe cel ce avusese în el legiunea –, stând jos, îmbrăcat și întreg la minte, s‑au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s‑a întâmplat cu cel ce fusese demonizat și cu porcii, le‑au istorisit totul. 17 Atunci ei au început să‑L roage pe Isus să plece din hotarele lor. 18 În timp ce Isus Se urca în barcă, cel ce fusese demonizat Îl ruga să‑l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l‑a lăsat, ci i‑a zis: „Du‑te acasă, la ai tăi, și istorisește‑le cât de mult a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine!“* 20 El a plecat și a început să proclame prin Decapolis* cât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

21 După ce Isus a trecut iarăși cu barca de cealaltă parte, s‑a adunat la El o mare mulțime de oameni. Și El stătea lângă mare. 22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui 23 și L‑a rugat fierbinte, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Vino și pune‑Ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!“ 24 Isus a plecat împreună cu el. Și o mare mulțime de oameni Îl urma și se îmbulzea în jurul Lui. 25 Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. 26 Ea suferise multe din partea multor doctori și cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27 Auzind despre Isus, a venit în mulțime prin spate și s‑a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea: „Dacă aș atinge măcar hainele Lui, voi fi vindecată!“ 29 Imediat izvorul sângelui ei a secat și ea a simțit în trup că fusese vindecată de boala ei. 30 Isus Și‑a dat seama imediat că din El ieșise o putere și, întorcându‑Se spre mulțime, a întrebat: – Cine s‑a atins de hainele Mele? 31 Ucenicii I‑au zis: – Vezi că mulțimea se îmbulzește în jurul Tău, iar Tu întrebi: „Cine M‑a atins?!“ 32 El însă Se uita de jur‑împrejur ca s‑o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând și a căzut înaintea Lui, spunându‑I tot adevărul. 34 Isus i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a vindecat! Du‑te în pace și fii vindecată de boala ta!“ 35 În timp ce El încă vorbea, au venit câțiva din casa conducătorului sinagogii și au zis: – Fiica ta a murit. De ce‑L mai deranjezi pe Învățător? 36 Dar Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i‑a zis conducătorului sinagogii: – Nu te teme! Crede doar! 37 N‑a dat voie nimănui să‑L însoțească în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo tulburare și pe cei ce plângeau și boceau mult. 39 El a intrat și le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și plângeți? Copilul n‑a murit, ci doarme!“ 40 Ei însă râdeau de El. Isus i‑a scos pe toți afară, i‑a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia și pe cei ce erau cu El și a intrat acolo unde era copilul. 41 A apucat copilul de mână și i‑a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă*: „Fetițo, ție îți zic, scoală‑te!“ 42 Fetița s‑a ridicat imediat și a început să umble. Ea era în vârstă de doisprezece ani. Ei* au înmărmurit de mirare. 43 Isus le‑a poruncit stăruitor ca nimeni să nu știe despre aceasta și a spus să i se dea fetiței să mănânce.

Библия, синодално издание

1 И преминаха отвъд морето, в страната Гадаринска. 2 И когато Той излезе от кораба, на часа Го срещна един излязъл от гробищата човек, хванат от нечист дух; 3 той имаше живелище в гробищата, и никой не можеше да го върже даже с вериги; 4 защото много пъти бе оковаван с окови и вериги, но той разкъсваше веригите, счупваше оковите, и никой не беше в сила да го укроти; 5 и всякога, нощя и дене, по хълмове и гробища викаше и се удряше с камъни; 6 а като видя Иисуса отдалеч, затече се и Му се поклони; 7 и като извика с висок глас, каза: какво имаш Ти с мене, Иисусе, Син на Бога Всевишний? Заклевам Те в Бога, не ме мъчи! 8 Защото Иисус бе му казал: излез ти, дух нечисти, от човека. 9 И го попита: как ти е името? А той отговори и рече: легион ми е името, понеже ние сме много. 10 И молеше го много да не ги изпъжда вън от тая страна. 11 А там, край планината, пасеше голямо стадо свини. 12 И всички бесове Го молеха и казваха: прати ни в свините, за да влезем в тях. 13 Иисус веднага им позволи. И като излязоха нечистите духове, влязоха в свините; и сурна се стадото низ стръмнината в морето, а те бяха до две хиляди; и се издавиха в морето. 14 А ония, които пасяха свините, избягаха, та разказаха в града и в околността. И жителите излязоха да видят, що се е случило. 15 Дохождат при Иисуса и виждат, че оня, който беше по-рано бесен, в когото имаше легион, седи, облечен и със здрав ум; и се изплашиха. 16 Ония, които бяха видели, разказваха им, как стана това с бесния и за свините. 17 И наченаха да Го молят да си отиде от пределите им. 18 И когато Той влезе в кораба, оня, който беше по-рано бесен, Го помоли да бъде с Него. 19 Но Иисус му не позволи, а каза: иди си у дома при своите, и разкажи им, какво ти стори Господ и как те помилува. 20 И отиде, и начена да разправя по Десетоградие, какво му стори Иисус. И всички се чудеха. 21 Когато Иисус премина пак с кораб на отсамния бряг, при Него се събра много народ. И Той беше край морето. 22 И ето, дохожда един от началниците на синагогата, на име Иаир, и като Го вижда, пада пред нозете Му 23 и Го моли много, думайки: щерка ми е на умиране; дойди и възложи върху и ръце, за да оздравее, и тя ще бъде жива. 24 Иисус тръгна с него. Подире Му вървеше множество народ, и Го притискаха. 25 Една жена, която страдаше от кръвотечение дванайсет години, 26 и много бе претеглила от много лекари, потрошила всичко, що имала, и не бе получила никаква полза, а беше и станало още по-зле, 27 като чу за Иисуса, приближи се изотзад между народа, и се допря до дрехата Му; 28 защото думаше си: ако се допра само до дрехите Му, ще оздравея. 29 И тозчас пресекна в нея кръвотечението, и тя усети в тялото си, че е изцерена от болестта. 30 А в това време Иисус, като усети в Себе Си силата, която излезе от Него, обърна се към народа и рече: кой се допря до дрехите Ми? 31 Учениците Му казаха: Ти виждаш, че народът Те притиска, а питаш: кой се допря до Мене? 32 Но Той гледаше наоколо, за да види оная, която извърши това. 33 Жената пък в страх и трепет, като знаеше, какво стана с нея, приближи се, падна пред Него и Му каза цялата истина. 34 А Той и рече: дъще, твоята вяра те спаси; иди си смиром, и бъди здрава от болестта си. 35 Докато Той още говореше, дохождат от началника на синагогата и казват: дъщеря ти умря; какво още правиш труд на Учителя? 36 Но Иисус, щом чу тия думи, казва началнику на синагогата: не бой се, само вярвай. 37 И никому не позволи да върви след Него, освен на Петра, Иакова и Иоана, брат Иаковов. 38 Дохожда в къщата на началника на синагогата и вижда смущение, и плачещи и лелекащи силно. 39 И като влезе, казва им: що сте се развикали и разплакали? Детето не е умряло, а спи. 40 А те Му се смееха. Но Той, като отпрати всички, взима със Себе Си бащата и майката на детето и ония, които бяха с Него, и влиза там, дето лежеше детето. 41 И като хвана детето за ръка, казва му: талита куми, което означава: момиче, тебе казвам, стани! 42 Момичето веднага стана и начена да ходи, понеже беше на дванайсет години. И се смаяха твърде много. 43 И Той строго им заповяда, никой да не знае за това, и поръча да и дадат да яде.

Markus 5 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Isus vindecă un om demonizat

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe