Lukas 17 | Noua Traducere Românească

Despre păcat, credință și datorie

1 Le‑a zis apoi ucenicilor Săi: – Este imposibil să nu vină prilejuri de poticnire*, dar vai de acela prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s‑ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să‑l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3 Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră‑l, iar dacă se pocăiește, iartă‑l! 4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să‑l ierți! 5 Apostolii I‑au zis Domnului: – Mărește‑ne credința! 6 Domnul le‑a răspuns: – Dacă ați avea credință ca un bob de muștar*, ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare!“, iar el v‑ar asculta. 7 Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază‑te să mănânci!“?! 8 Nu‑i va zice mai degrabă: „Pregătește‑mi să mănânc și încinge‑te să‑mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“?! 9 Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s‑a poruncit? Nu cred. 10 Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s‑a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi netrebnici. Am făcut ceea ce eram datori să facem.“

Isus curățește zece leproși

11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12 În timp ce intra într‑un sat, L‑au întâlnit zece bărbați leproși*. Ei au stat la distanță 13 și și‑au ridicat glasul, zicând: – Stăpâne Isuse, ai milă de noi! 14 Când i‑a văzut, Isus le‑a zis: – Duceți‑vă și arătați‑vă preoților!* Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‑a întors slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 El s‑a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean*. 17 Isus, răspunzând, a zis: – Oare n‑au fost zece curățiți?! Unde sunt ceilalți nouă? 18 Nu s‑a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu? 19 Apoi i‑a zis: – Ridică‑te și du‑te! Credința ta te‑a vindecat.

Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului

20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns și a zis: – Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21 și nici nu se va zice: „Iat‑o aici!“ sau „Uite‑o acolo!“ Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru! 22 El le‑a zis apoi ucenicilor: – Vor veni zile când veți tânji să vedeți una din zilele Fiului Omului, dar n‑o veți vedea! 23 Vă vor zice: „Iată‑L aici!“ sau „Iată‑L acolo!“ Să nu vă duceți și să nu‑i urmați! 24 Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr‑o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație*. 26 Așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27 Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă și a venit potopul și i‑a distrus pe toți. 28 De asemenea, va fi așa cum s‑a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29 dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i‑a distrus pe toți. 30 Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32 Aduceți‑vă aminte de soția lui Lot!* 33 Oricine caută să‑și scape viața, o va pierde, dar cel care și‑o va pierde, o va păstra. 34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 37 Ei L‑au întrebat: – Unde, Doamne? Isus le‑a zis: – Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.

Библия, синодално издание

1 Рече Иисус на учениците Си: не е възможно да не дойдат съблазни, ала горко ономува, чрез когото дохождат: 2 за него е по-добре, ако му надянат воденичен камък на шията и го хвърлят в морето, нежели да съблазни едного от тия, малките. 3 Бъдете внимателни към себе си. Ако съгреши против тебе брат ти, смъмри го и, ако се покае, прости му; 4 и ако седем пъти на ден съгреши против тебе и седем пъти на ден се обърне към тебе и каже: кая се – прости му. 5 И рекоха апостолите Господу: усили у нас вярата. 6 А Господ рече: да имахте вяра колкото синапово зърно, щяхте да кажете на тая черница: изтръгни се и се пресади в морето, и тя би ви послушала. 7 Кой от вас, кога се завърне от полето негов слуга, орач или овчар, веднага ще му рече: върви, седни на трапезата; 8 няма ли да му рече: приготви ми да вечерям, препаши се и ми шетай, докле ям и пия, а после ти ще ядеш и пиеш? 9 Нима ще благодари той на оня слуга, задето е изпълнил заповедта? Не мисля. 10 Тъй и вие, кога изпълните всичко вам заповядано, казвайте: ние сме слуги негодни, защото извършихме, що бяхме длъжни да извършим. 11 Като отиваше за Иерусалим, Той минуваше между Самария и Галилея. 12 И когато влизаше в едно село, срещнаха Го десет души прокажени, които се спряха отдалеч 13 и с висок глас викаха: Иисусе Наставниче, помилуй ни! 14 Когато ги видя, рече им: идете, покажете се на свещениците. И когато отиваха, очистиха се. 15 А един от тях, като видя, че е изцерен, върна се, прославяйки Бога с висок глас, 16 и падна ничком пред нозете Му, като Му благодареше: и той беше самарянин. 17 Тогава Иисус продума и рече: нали десетимата се очистиха? а де са деветте? 18 Как не се намериха и други да се върнат, за да въздадат Богу слава, освен тоя другородец? 19 И му рече: стани, иди си: твоята вяра те спаси. 20 А попитан от фарисеите, кога ще дойде царството Божие, отговори им: царството Божие няма да дойде забелязано, 21 и няма да кажат: ето, тук е, или: на, там е. Понеже ето, царството Божие вътре във вас е. 22 И каза на учениците: ще дойдат дни, когато ще пожелаете да видите поне един от дните на Сина Човечески, и няма да видите; 23 и ще ви кажат: ето, тук е, или: на, там е, – не ходете и не дирете; 24 понеже, както светкавица, кога блесне от единия край на небето, свети до другия край на небето, тъй ще бъде и Син Човеческий в Своя ден. 25 Но по-напред Той трябва много да пострада и да бъде отхвърлен от тоя род. 26 И както беше в Ноеви дни, тъй ще бъде и в дните на Сина Човечески: 27 ядяха, пиеха, женеха се, мъжеха се до оня ден, в който Ной влезе в ковчега, и дойде потопът, та погуби всички. 28 Също тъй, както беше и в Лотови дни: ядяха, пиеха, купуваха, продаваха, садяха, градяха; 29 но, в който ден Лот излезе из Содом, от небето заваля огън и жупел и погуби всички; 30 тъй ще бъде и в оня ден, кога се яви Син Човеческий. 31 В оня ден, който бъде на покрива, а нещата му вкъщи, той да не слиза да ги взима; и който бъде на полето, тъй също да се не обръща назад. 32 Спомняйте си Лотовата жена. 33 Който поиска да спаси душата си, ще я погуби; а който я погуби, ще я оживи. 34 Казвам ви: в нея нощ ще бъдат двама на една постелка: единия ще вземат, а другия ще оставят; 35 две жени ще мелят заедно: едната ще вземат, а другата ще оставят; 36 двама ще бъдат на нива: единия ще вземат, а другия ще оставят. 37 На това Му рекоха: де, Господи? А Той им рече: дето бъде тялото, там ще се съберат и орлите.

Lukas 17 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Despre păcat, credință și datorie

Isus curățește zece leproși

Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului