Jesaja 38 | Noua Traducere Românească

Boala și însănătoșirea lui Ezechia

1 În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“ 2 Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugat DOMNULUI, 3 zicând: „Oh, DOAMNE, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar. 4 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Isaia, zicând: 5 „Du‑te și spune‑i lui Ezechia: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate! 7 Acesta este semnul de la DOMNUL pentru tine, prin care vei ști că DOMNUL va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.’»“ Și soarele s‑a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse. 9 Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s‑a vindecat de boala sa: 10 „Ziceam: «În floarea vieții mele trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților; sunt văduvit de restul anilor mei.» 11 Am zis: «Nu‑L voi mai vedea pe DOMNUL, da, pe DOMNUL*, în țara celor vii. Nu voi mai privi omul împreună cu locuitorii lumii trecătoare. 12 Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine precum cortul unui păstor. Mi‑am înfășurat viața ca un țesător; el mă taie de la războiul de țesut. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt. 13 M‑am culcat până dimineață; ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt. 14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță; mi‑au obosit ochii uitându‑mă în sus. Sunt în necaz! Ajută‑mă, Stăpâne! 15 Ce‑aș mai putea spune? El mi‑a vorbit și El a înfăptuit. Voi păși ușor în toți anii mei, din cauză că mi‑a fost amărât sufletul.* 16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii și în toate acestea stă și viața duhului meu. Tu mi‑ai dat sănătate și m‑ai lăsat să trăiesc. 17 Iată, spre pacea mea am trecut prin această amărăciune. Tu mi‑ai iubit sufletul, păzindu‑l de groapa putrezirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele. 18 Într-adevăr, Locuința Morților nu‑Ți poate mulțumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioșia Ta, 19 ci cel viu, cel viu Te laudă, așa cum fac și eu azi. Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta. 20 DOMNUL m‑a mântuit. Vom cânta cu instrumentele cu corzi în toate zilele vieții noastre, în Casa DOMNULUI.»“ 21 Isaia zisese: „Să aducă o turtă de smochine și s‑o întindă pe bubă, și el va trăi.“ 22 Ezechia întrebase: „După ce semn voi ști că mă voi sui la Casa DOMNULUI?“

Библия, синодално издание

1 В ония дни Езекия заболя на смърт. И дойде при него пророк Исаия, син Амосов, и му рече: тъй казва Господ: направи завещание за дома си, защото ще умреш, няма да оздравееш. 2 Тогава Езекия се обърна с лице към стената и се помоли Господу, думайки: 3 „О, Господи! спомни си, че аз ходих пред Твоето лице вярно и с предано Теб сърце, и върших, що беше угодно в Твоите очи.“ И силно заплака Езекия. 4 И биде слово Господне към Исаия и му бе казано: 5 иди, кажи на Езекия; тъй казва Господ, Бог на отца ти Давида: чух твоята молитва, видях твоите сълзи, и ето, прибавям към твоите дни петнайсет години, 6 и ще спася от ръката на царя асирийски тебе и тоя град, и ще закрилям тоя град. 7 И ето ти личба от Господа, че Господ ще изпълни словото, което изрече. 8 Ето, ще върна десет стъпала назад слънчевата сянка, която мина по стъпалата Ахазови. И върна се слънцето десет стъпала по стъпалата, по които то слизаше. 9 Молитва на иудейския цар Езекия, когато беше болен и оздравя от болестта: 10 „Казах в себе си: когато преполових дните си, трябва да вляза в портите на преизподнята; аз съм лишен от остатъка на годините си. 11 Аз казвах: не ще видя Господа, Господа в земята на живите; не ще видя вече човек между живеещите в света; 12 жилището ми се снема от мястото и се отнася от мене като овчарска колиба; трябва да отрежа като тъкач живота си; Той ще ме от основа отреже; денем и нощем чаках, че Ти ще ми пратиш смърт. 13 Чаках до заранта; като лъв Той съкрушаваше всичките ми кости; ден и нощ чаках, че ще ми пратиш смърт. 14 Като жерав, като лястовичка издавах звукове, като гълъб тъгувах; очите ми унило гледаха към небето: Господи! утеснен съм; спаси ме. 15 Какво да кажа? Той ми каза, – Той и стори. Тихо ще прекарвам всички години на живота си, помнейки тъгата на душата си. 16 Господи! Тъй живеят, и във всичко това е животът на моя дух; Ти ще ме изцериш, ще ми даруваш живот. 17 Ето, за добро ми беше силната тъга, и Ти избави душата ми от гибелния ров, хвърли зад гърба Си всичките ми грехове. 18 Защото не преизподнята Тебе слави, не смъртта Тебе възхваля, не слезлите в гроб се уповават на Твоята истина. 19 Живият, само живият ще Те прослави, както аз сега; баща ще възвести на децата Твоята истина. 20 Господ ще ме спаси; и ние във всички дни на нашия живот със звуковете на моите струни ще пеем песни в дома Господен.“ 21 И рече Исаия: нека донесат пласт от смокини и да наложат с него цирея; и царят ще оздравее. 22 А Езекия рече: какво е личбата, че ще ходя в дома Господен?

Jesaja 38 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Boala și însănătoșirea lui Ezechia