Jesaja 17 | Noua Traducere Românească

Profeție împotriva Damascului

1 O rostire cu privire la Damasc. „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine. 2 Cetățile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo; și nu va fi nimeni care să le sperie. 3 Efraim va fi lăsat fără fortăreață, iar Damascul fără suveranitate. Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel,“ zice DOMNUL Oștirilor. 4 „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va usca. 5 Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui; va fi ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim. 6 Totuși, câteva spice vor mai rămâne, la fel ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. 7 În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel. 8 Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor și nu vor mai privi la AȘERELE* și la altarele pentru tămâiere pe care le‑au făurit degetele lor. 9 În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustie! 10 Și aceasta pentru că L‑ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale și nu ți‑ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deși sădești plante plăcute și plantezi ramuri de viță străină, 11 deși în ziua în care îi plantezi, le și faci să crească*, și în dimineața în care arunci sămânța, o și faci să înflorească, totuși secerișul va fi luat într‑o zi de boală și de durere de nevindecat. 12 Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca niște ape vijelioase! 13 Noroadele vuiesc ca niște ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri și ca iarba dusă de furtună. 14 Seara, teroare! Până dimineața, ei nu mai sunt. Aceasta este partea celor ce ne jupoaie și sorțul celor ce ne jefuiesc.

Библия, синодално издание

1 Пророчество за Дамаск. – Ето, Дамаск се изключва от броя на градовете, и ще бъде куп развалини. 2 Градовете Ароерски ще бъдат напуснати, – ще останат за стадата, които ще си почиват там, и не ще има кой да ги плаши. 3 Не ще има вече Ефремова крепост, ни Дамаско царство с останалата Сирия; с тях ще стане същото, каквото със славата на синовете Израилеви, казва Господ Саваот. 4 И в оня ден ще се намали славата на Иакова, и тлъстото му тяло ще омършавее. 5 Същото ще бъде, каквото подир събиране жито от жетваря, кога ръката му пожъне класовете, и кога съберат класовете в Рефаимска долина. 6 И ще останат у него, както бива при стръсване маслини, дветри зърна на самия връх, или четири-пет по плодните клончета, казва Господ, Бог Израилев. 7 В оня ден ще обърне човек погледа си към своя Творец, и очите му ще бъдат устремени към Светия Израилев; 8 и не ще обърне очи към жертвениците, дело на ръцете си, и не ще погледне това, що са направили пръстите му, кумирите на Астарта и Ваала. 9 В оня ден укрепените му градове ще бъдат като развалини в гори и по планински върхове, оставени пред синовете Израилеви, – и ще бъде пусто. 10 Защото ти забрави Бога на твоето спасение, и не си спомняше за скалата на твоето прибежище; затова ти си уредил увеселителни градини и си насадил пръчки от чужда лоза. 11 В деня, когато садеше, ти се грижеше насаденото да расте, и посеяното от тебе рано да цъфне; но в деня, кога събираш, ще има не куп жетва, а жестока скръб. 12 Уви! Шум от много народи! Шумят те, както море шуми. Рев на племена! Реват те, както реват буйни води. 13 Реват народите, както реват буйни води; но Той ги заплаши, – и те побягнаха далеч, и бидоха разгонени като плява по планини от вятър и като прах от вихър. 14 Вечер – и ето ужас! и преди утрото вече го няма. Такава е участта на нашите грабители, жребието на нашите разорители.

Jesaja 17 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Profeție împotriva Damascului