Johannes 10 | Noua Traducere Românească

Isus, Păstorul cel bun

1 Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. 2 Însă cel care intră pe poartă este păstorul* oilor. 3 Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4 După ce le‑a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5 Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. 6 Isus le‑a spus această alegorie*, dar ei n‑au înțeles ce le spunea. 7 Atunci Isus a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. 8 Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n‑au ascultat de ei. 9 Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu‑i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. 13 El fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15 tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi. 16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. 17 De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s‑o iau din nou. 18 Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu. 19 Din cauza acestor cuvinte s‑a făcut din nou dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce‑L ascultați?!“ 21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?!“

Necredința iudeilor

22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului*. Era iarnă. 23 Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. 24 Iudeii L‑au înconjurat și I‑au zis: – Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne‑o deschis! 25 Isus le‑a răspuns: – V‑am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30 Eu și Tatăl una suntem. 31 Iudeii au luat din nou pietre ca să‑L omoare. 32 Isus le‑a răspuns: – V‑am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări vreți să Mă omorâți cu pietre? 33 Iudeii I‑au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună vrem să Te omorâm cu pietre, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu! 34 Isus le‑a răspuns: – Nu este scris în Legea* voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“? 35 Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i‑a numit „dumnezei“*, și Scriptura nu poate fi desființată, 36 puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume că blasfemiază, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?! 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl. 39 Atunci au încercat din nou să‑L aresteze, dar El a scăpat din mâinile lor. 40 Apoi S‑a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.“ 42 Și mulți au crezut în El acolo.

Библия, синодално издание

1 Истина, истина ви казвам: който не влиза през вратата в овчата кошара, а прескача отдругаде, той е крадец и разбойник; 2 а който влиза през вратата, пастир е на овците: 3 нему вратарят отваря, и овците слушат гласа му, и той зове овците си по име и ги извежда; 4 и кога изведе овците си, върви пред тях; а овците вървят подире му, понеже познават гласа му; 5 подир чужди човек не вървят, а бягат от него, понеже гласа на чуждите не познават. 6 Тая притча им каза Иисус. Но те не разбраха, за какво им говореше. 7 Тогава Иисус пак им рече: истина, истина ви казвам: Аз съм вратата на овците. 8 Всички, колкото са идвали преди Мене, са крадци и разбойници; но овците не ги послушаха. 9 Аз съм вратата: който влезе през Мене, ще се спаси, и ще влезе, и ще излезе, и паша ще намери. 10 Крадецът дохожда, само за да открадне, убие и погуби. Аз дойдох, за да имат живот, и да имат в изобилие. 11 Аз съм добрият пастир: добрият пастир полага душата си за овците; 12 а наемникът, който не е пастир, комуто овците не са негови, вижда вълка, че иде, оставя овците и бяга; а вълкът разграбя и разпръсва овците. 13 Наемникът пък бяга, защото е наемник, и не го е грижа за овците. 14 Аз съм добрият пастир; и познавам Моите Си, и Моите Ме познават. 15 Както Ме познава Отец, тъй и Аз познавам Отца; и душата Си полагам за овците. 16 Имам и други овци, които не са от тая кошара, и тях трябва да приведа; и ще чуят гласа Ми, и ще бъде едно стадо и един Пастир. 17 Затова Ме люби Отец, защото Аз Си давам душата, за да я приема пак. 18 Никой не Ми я отнима, но Аз Сам от Себе Си я давам. Имам власт, да я дам, и власт имам пак да я приема. Тая заповед получих от Отца Си. 19 Поради тия думи пак произлезе разпра между иудеите. 20 И мнозина от тях казваха: бяс има и не е в Себе Си; защо Го слушате? 21 Други казваха: това не са думи на бесен: може ли бяс да отваря очи на слепи? 22 И настана тогава в Иерусалим празник Обновение, и зима беше. 23 И ходеше Иисус в храма, в притвора Соломонов. 24 Тогава иудеите Го заобиколиха и Му казваха: докога ще измъчваш душите ни? Ако си Ти Христос, кажи ни открито. 25 Иисус им отговори: казах ви, ала не вярвате; делата, които Аз върша в името на Моя Отец, те свидетелствуват за Мене. 26 Но вие не вярвате, понеже не сте от Моите овци, както ви рекох. 27 Моите овци слушат гласа Ми, и Аз ги познавам, и те вървят подире Ми, 28 и Аз им давам живот вечен; и те няма да погинат вовеки; и никой не ще ги грабне от ръката Ми. 29 Моят Отец, Който Ми ги даде, е поголям от всички; и никой не може ги грабна от ръката на Отца Ми. 30 Аз и Отец едно сме. 31 Тогава иудеите пак грабнаха камъни, за да Го убият. 32 Иисус им отговори: много добри дела ви показах от Моя Отец; за кое от тия дела с камъни Ме замеряте? 33 Иудеите Му отговориха и рекоха: не за добро дело с камъни Те замеряме, а за богохулство и за това, дето Ти, бидейки човек, правиш се Бог. 34 Иисус им отговори: не е ли писано в Закона ви: „Аз рекох: богове сте“? 35 Ако Той нарече богове ония, към които бе отправено словото Божие (и не може да се наруши Писанието), 36 на Тогова ли, Когото Отец освети и прати в света, вие казвате: богохулствуваш, защото рекох: Аз съм Син Божий? 37 Ако не върша делата на Моя Отец, не Ми вярвайте; 38 ако пък върша, макар на Мене и да не вярвате, на делата повярвайте, за да разберете и повярвате, че Отец е в Мене, и Аз съм в Него. 39 Тогава пак искаха да Го хванат; но Той се измъкна из ръцете им 40 и отиде пак отвъд Иордан, на мястото, дето по-преди Иоан кръщаваше, и остана там. 41 Мнозина дойдоха при Него и казваха, че Иоан не бил сторил никакво чудо; но всичко, що Иоан бил казал за Него, било истинско. 42 И мнозина там повярваха в Него.

Johannes 10 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Isus, Păstorul cel bun

Necredința iudeilor