1In jener Zeit trat Johannes der Täufer in der Wüste von Judäa auf und verkündete:2»Kehrt um! Denn das Himmelreich ist nahe.«3Johannes war der, von dem der Prophet Jesaja sagt*: »Hört, eine Stimme ruft in der Wüste: ›Bereitet dem Herrn den Weg! Ebnet seine Pfade!‹«*4Johannes trug ein Gewand aus Kamelhaar und um seine Hüften einen Ledergürtel; Heuschrecken und wilder Honig waren seine Nahrung.5Die Einwohner Jerusalems sowie die Bevölkerung von ganz Judäa und von der gesamten Jordangegend gingen zu ihm in die Wüste;6sie bekannten ihre Sünden und ließen sich* im Jordan von ihm taufen.7Es kamen auch viele Pharisäer und Sadduzäer zu Johannes, um sich taufen zu lassen*. Zu ihnen sagte er: »Ihr Schlangenbrut! Wer hat euch auf den Gedanken gebracht, ihr könntet dem kommenden Gericht* entgehen?8Bringt Frucht, die zeigt, dass es euch mit der Umkehr ernst ist*,9und meint nicht, ihr könntet euch darauf berufen, dass ihr Abraham zum Vater habt. Ich sage euch: Gott kann Abraham aus diesen Steinen hier Kinder erwecken.10Die Axt ist schon an die Wurzel der Bäume gelegt, und jeder Baum, der keine guten Früchte bringt, wird umgehauen und ins Feuer geworfen.11Ich taufe euch mit Wasser ´als Bestätigung` für eure Umkehr. Der aber, der nach mir kommt, ist stärker als ich; ich bin es nicht einmal wert, ihm die Sandalen auszuziehen*. Er wird euch mit* dem Heiligen Geist und mit Feuer taufen.12Er hat die Worfschaufel in der Hand und wird damit die Spreu vom Weizen trennen*. Den Weizen wird er in die Scheune bringen, die Spreu aber wird er in nie erlöschendem Feuer verbrennen.«
Die Taufe Jesu
13Auch Jesus kam aus Galiläa an den Jordan zu Johannes, um sich von ihm taufen zu lassen.14Johannes wehrte sich entschieden dagegen: »Ich hätte es nötig, mich von dir taufen zu lassen, und du kommst zu mir?«15Aber Jesus gab ihm zur Antwort: »Lass es für diesmal geschehen! Es ist richtig so, denn wir sollen alles erfüllen, was Gottes Gerechtigkeit fordert*.« Da willigte Johannes ein.16In dem Augenblick, als Jesus nach seiner Taufe aus dem Wasser stieg,* öffnete sich über ihm* der Himmel, und er sah den Geist Gottes wie eine Taube auf sich herabkommen.17Und aus dem Himmel sprach eine Stimme: »Dies ist mein geliebter Sohn, an ihm habe ich Freude.«
Noua Traducere Românească
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
1În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul, predicând în pustia Iudeei2și zicând: „Pocăiți‑vă, căci s‑a apropiat Împărăția Cerurilor*!“3Căci acesta este cel despre care s‑a vorbit prin profetul Isaia, care zice: „Un glas al celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți‑I cărările!»“*4Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Lăcustele* și mierea sălbatică erau hrana lui.5Atunci Ierusalimul, toată Iudeea și toți din vecinătatea Iordanului au început să iasă la el6și, mărturisindu‑și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.7Dar, când a văzut că mulți farisei* și saduchei* vin la botezul lui, Ioan le‑a zis: „Pui de vipere, cine v‑a avertizat să fugiți de mânia care vine?!8Faceți deci rod vrednic de pocăință!9Și să nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să‑i ridice copii lui Avraam chiar din pietrele acestea!10Securea este pusă deja la rădăcina pomilor! Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.11Eu, într-adevăr, vă botez cu* apă spre pocăință, dar vine după mine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dau jos* sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.12El Își are în mână furca de treierat; Își va curăța aria și Își va aduna grâul în hambar. Pleava însă o va arde într‑un foc care nu se stinge.“
Botezul lui Isus
13Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.14Însă Ioan încerca să‑L oprească, zicând: – Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?15Dar Isus, răspunzând, i‑a zis: – Lasă să fie așa acum, căci se cuvine să împlinim toată dreptatea. Atunci Ioan L‑a lăsat.16După ce a fost botezat, Isus a ieșit imediat din apă. Și iată că cerurile I‑au fost* deschise și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând asemenea unui porumbel și venind peste El*.17Și iată că un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care‑Mi găsesc plăcerea!“*
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.