1Einige Zeit später stellte Gott Abraham auf die Probe. »Abraham«, rief er ihn. »Ja, Herr«, antwortete Abraham.2»Nimm deinen einzigen Sohn Isaak, den du ´so sehr` liebst«, befahl Gott. »Geh ´mit ihm` in die Gegend Morija. Dort werde ich dir einen Berg zeigen, auf dem du Isaak als Brandopfer darbringen sollst.«3Am nächsten Morgen stand Abraham früh auf und spaltete Holz für das Opferfeuer. Er belud seinen Esel, nahm seinen Sohn Isaak und zwei seiner Knechte mit und machte sich ´mit ihnen` auf den Weg in die Gegend, die Gott ihm genannt hatte.4Am dritten Tag konnte Abraham den Berg, ´den Gott bestimmt hatte`, in der Ferne erkennen.5Er sagte zu seinen Knechten: »Bleibt mit dem Esel hier! Ich gehe mit dem Jungen dort hinauf, um Gott anzubeten. Danach kommen wir wieder zu euch zurück.«6Abraham legte seinem Sohn Isaak das Holz für das Brandopfer auf ´die Schultern`. Er selbst nahm ein Gefäß mit glühenden Kohlen* und ein Messer. Dann machten sich die beiden miteinander auf den Weg.7»Vater?«, fragte Isaak. »Ja, mein Sohn«, antwortete Abraham. »Feuer und Holz haben wir, aber wo ist das Lamm für das Opfer?«8»Gott wird schon für ein Opferlamm sorgen, mein Sohn.« So gingen die beiden miteinander weiter.9Als sie zu der Stelle kamen, die Gott ihm gezeigt hatte, errichtete Abraham dort einen Altar und schichtete das Holz darauf. Er fesselte seinen Sohn Isaak und legte ihn oben auf den Holzstoß.10Abraham griff nach dem Messer, um seinen Sohn zu töten.11Da rief der Engel des HERRN vom Himmel: »Abraham! Abraham!« »Ja, Herr«, antwortete er.12»Halt ein! Tu dem Jungen nichts!«, sagte der Engel. »Ich weiß jetzt, dass du Ehrfurcht vor ´mir, deinem` Gott, hast, denn du hättest für mich nicht einmal deinen einzigen Sohn verschont.«13Abraham schaute sich um und entdeckte hinter sich einen Schafbock*, der sich mit seinen Hörnern im Gestrüpp verfangen hatte. Er ging hin, packte den Schafbock und brachte ihn anstelle seines Sohnes als Brandopfer dar.14Abraham nannte die Stelle »Der HERR sorgt vor«. Noch heute sagt man: »Auf dem Berg des HERRN ist vorgesorgt.«*15Ein zweites Mal rief der Engel des HERRN vom Himmel aus nach Abraham.16Er sagte: »Ich, der HERR, schwöre bei mir selbst: Weil du mir gehorsam warst und nicht einmal deinen einzigen Sohn verschont hast,17will ich dich überreich segnen. Deine Nachkommen lasse ich so zahlreich werden wie die Sterne am Himmel und wie den Sand am Meer. Sie werden ihre Feinde besiegen und deren Städte erobern.*18Bei allen Völkern der Welt werden die Menschen zueinander sagen: ›Gott segne dich wie die Nachkommen Abrahams!‹* Dies ist der Lohn dafür, dass du meinem Befehl gehorcht hast.«19Abraham ´und Isaak` kehrten zu den Knechten zurück und machten sich gemeinsam mit ihnen auf den Weg zurück nach Beerscheba. Dort blieb Abraham wohnen.
Die Nachkommen von Abrahams Bruder Nahor
20Bald danach erhielt Abraham die Nachricht, dass Milka, die Frau seines Bruders Nahor, ´acht` Söhne bekommen hatte:21der älteste hieß Uz, der zweitälteste* Bus, ´auf ihn folgten` Kemuël – von dem die Aramäer abstammen –,22Kesed, Haso, Pildasch, Jidlaf und Betuël.23Betuël war der Vater von Rebekka. Diese acht Söhne hatte Abrahams Bruder Nahor mit seiner Frau Milka.24Nahors Nebenfrau Rëuma hatte ebenfalls ´mehrere` Söhne geboren. ´Sie hießen` Tebach, Gaham, Tahasch und Maacha.
Noua Traducere Românească
Încercarea credinței lui Avraam
1După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis: – Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă!2Dumnezeu i‑a zis: – Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.3Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu.4A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe.5Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“6Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.7Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam: – Tată! El a răspuns: – Iată‑mă, fiule. Isaac i‑a zis: – Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?8Avraam i‑a răspuns: – Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule. Și cei doi au mers împreună mai departe.9Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor.10Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.11Dar Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri și i‑a zis: – Avraam! Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă!12Îngerul i‑a zis: – Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.13Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său.14Avraam a pus acelui loc numele „DOMNUL va purta de grijă“*. De aceea se spune și astăzi: „La muntele DOMNULUI se va purta de grijă.*“15Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam16și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi, zice DOMNUL,17că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța*, cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei,18iar prin sămânța* ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“19Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.
Urmașii lui Nahor
20După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor:21pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram,22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“23Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.24De asemenea, Reuma, țiitoarea* lui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.