1Der HERR sagte zu Abram: »Verlass deine Heimat, deine Verwandtschaft und dein Elternhaus! Zieh in das Land, das ich dir zeigen werde.2Ich werde dich zum Stammvater eines großen Volkes machen. Ich werde dich segnen und deinen Namen überall berühmt machen. Du wirst ´für viele Menschen` ein Segen sein.*3Wer dir Gutes wünscht, den werde ich segnen, und wer dir Böses wünscht, den werde ich verfluchen.* Durch dich sollen alle Völker* der Erde gesegnet werden.*«4Da machte sich Abram auf den Weg, wie der HERR es ihm befohlen hatte. ´Sein Neffe` Lot ging mit ihm. Abram war fünfundsiebzig Jahre alt, als er Haran verließ.5Er nahm seine Frau Sarai mit und Lot, den Sohn seines Bruders, dazu ihren ganzen Besitz mitsamt den Knechten und Mägden*, die sie in Haran in Dienst genommen hatten. So zogen sie nach Kanaan. Sie erreichten das Land,6in dem damals noch die kanaanitischen Völker lebten, und durchquerten es, bis sie zum Orakelbaum* bei Sichem kamen.7Dort zeigte der HERR sich Abram und versprach ihm: »Ich werde dieses Land deinen Nachkommen ´zum Besitz` geben!« An dieser Stelle baute Abram einen Altar für den HERRN, der ihm erschienen war.8Dann zog er weiter ins Bergland östlich von Bet-El. Er schlug seine Zelte an einem Platz auf, der östlich von Bet-El und westlich von Ai lag. Auch hier baute er einen Altar und rief den HERRN bei seinem Namen* an.9Danach brach er erneut auf und zog in mehreren Etappen Richtung Süden*.
Gott bewahrt Sarai trotz Abrams Feigheit
10Damals herrschte im Land Kanaan eine Hungersnot. Sie wurde so drückend, dass Abram nach Ägypten zog, um dort für eine Zeitlang Zuflucht zu suchen.11Kurz vor der ägyptischen Grenze sagte er zu seiner Frau Sarai: »Ich weiß, was für eine schöne Frau du bist!12Wenn die Ägypter dich sehen, werden sie sagen: ›Das ist seine Frau‹, und sie werden mich umbringen, um dich zu bekommen*.13Sag einfach, du seist meine Schwester! Dann werden sie mich am Leben lassen und deinetwegen gut behandeln.«14Als Abram Ägypten erreichte, fiel den Ägyptern ´in der Tat` auf, wie schön seine Frau war.15Selbst die Hofbeamten waren beeindruckt* und schwärmten beim Pharao ´von ihrer Schönheit`. Daraufhin ließ der Pharao sie in seinen Palast holen.16Ihr zuliebe behandelte er Abram gut. Er schenkte ihm Schafe, Ziegen, Rinder, Esel und Kamele sowie Knechte und Mägde.17Aber der HERR strafte den Pharao und seinen Hofstaat* mit einer schweren Krankheit*, weil er Abrams Frau Sarai zu sich in den Palast geholt hatte*.18Da ließ der Pharao Abram zu sich kommen und stellte ihn zur Rede: »Was hast du mir da angetan? Warum hast du mir nicht gesagt, dass sie deine Frau ist?19Warum hast du behauptet, sie sei deine Schwester, sodass ich sie mir zur Frau genommen habe? Hier hast du deine Frau wieder. Nimm sie und geh!«20Und er beauftragte einige seiner Soldaten, Abram mit seiner Frau und seinem ganzen Besitz ´außer Landes` zu bringen.
Noua Traducere Românească
Chemarea lui Avram
1DOMNUL îi zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, dintre rudeniile tale și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți‑o voi arăta!2Te voi face un neam mare și te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, ca tu să fii o binecuvântare!3Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema! În tine vor fi binecuvântate toate familiile* pământului!“4Avram a plecat, așa cum îi zisese DOMNUL, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran.5El i‑a luat pe Sarai, soția sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate bunurile pe care le‑au adunat și cu robii* pe care i‑au obținut în Haran, și au ieșit ca să plece spre țara Canaan. Și astfel ei au ajuns în țara Canaan.6Avram a călătorit prin țară până la locul numit Șehem, până la stejarul lui Moreh. La acea vreme canaaniții erau în țară.7DOMNUL i S‑a arătat lui Avram și i‑a zis: „Seminței* tale îi voi da această țară!“ Avram a zidit acolo un altar DOMNULUI Care i Se arătase.8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel și și‑a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar DOMNULUI și a chemat Numele DOMNULUI.9Apoi Avram și‑a continuat călătoria, mergând spre Neghev*.
Avram în Egipt
10A venit o foamete în țară și, pentru că foametea era mare, Avram s‑a coborât în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme.11Pe când se apropia să intre în Egipt, Avram i‑a zis soției sale, Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la înfățișare.12Când te vor vedea egiptenii, vor zice: «Aceasta este soția lui.» Și pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viață.13Prin urmare, spune, te rog, că ești sora mea, ca să‑mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.“14Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai* era foarte frumoasă.15Demnitarii lui Faraon* au văzut‑o și i‑au lăudat‑o lui Faraon. Și astfel femeia a fost luată la palatul* lui Faraon.16Faraon i‑a făcut bine lui Avram din pricina ei și i‑a dat oi, vite, măgari, robi, roabe, măgărițe și cămile.17Dar DOMNUL a lovit cu mari urgii pe Faraon și familia lui din cauza lui Sarai, soția lui Avram.18Atunci Faraon l‑a chemat pe Avram și l‑a întrebat: „Ce mi‑ai făcut? De ce nu mi‑ai spus că este soția ta?19De ce ai spus: «Ea este sora mea», iar eu am luat‑o astfel de soție? Iată‑ți aici soția! Ia‑o și du‑te!“20Faraon le‑a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceștia l‑au alungat, pe el, soția lui și tot ce avea.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.