Matthäus 8 | Neue Genfer Übersetzung

Heilung eines Aussätzigen

1 Als Jesus vom Berg herabstieg*, folgte ihm eine große Menschenmenge. 2 Da kam ein Aussätziger zu ihm und warf sich vor ihm nieder. »Herr«, sagte er, »wenn du willst, kannst du mich rein machen.« 3 Jesus streckte die Hand aus und berührte ihn. »Ich will es«, sagte er, »sei rein!« Im selben Augenblick war der Mann von seinem Aussatz geheilt*. 4 Jesus aber sagte zu ihm: »Hüte dich, mit jemand darüber zu sprechen! Geh stattdessen zum Priester, zeig dich ihm und bring die Opfergabe dar, die Mose vorgeschrieben hat. Das soll ein Zeichen* für sie sein.«

Der Hauptmann von Kafarnaum

5 Als Jesus nach Kafarnaum kam, trat der Hauptmann ´einer dort stationierten Einheit` an ihn heran und bat ihn um Hilfe. 6 »Herr«, sagte er, »mein Diener liegt gelähmt und mit furchtbaren Schmerzen bei mir zu Hause.« 7 Jesus erwiderte: »Ich will kommen und ihn heilen.«* – 8 »Herr«, sagte daraufhin der Hauptmann, »ich bin es nicht wert, dass du mein Haus betrittst; doch sprich nur ein Wort, und mein Diener wird gesund. 9 Ich unterstehe ja selbst dem Befehl eines anderen und habe meinerseits Soldaten unter mir. Wenn ich zu einem von ihnen sage: ›Geh!‹, dann geht er, und wenn ich zu einem sage: ›Komm!‹, dann kommt er; und wenn ich zu meinem Diener sage: ›Tu das und das!‹, dann tut er es.« 10 Diese Antwort erstaunte Jesus, und er sagte zu denen, die ihm folgten: »Ich versichere euch: In ganz Israel habe ich bei keinem solch einen Glauben gefunden. 11 Ja, ich sage euch: Viele werden von Osten und Westen kommen und sich mit Abraham, Isaak und Jakob im Himmelreich zu Tisch setzen. 12 Aber die Bürger* des Reiches werden in die Finsternis* hinausgeworfen, dorthin, wo es nichts gibt als lautes Jammern und angstvolles Zittern und Beben*.« 13 Hierauf wandte sich Jesus zu dem Hauptmann und sagte: »Du kannst nach Hause gehen. Was du geglaubt hast, soll* geschehen.« Und zur gleichen Zeit wurde der Diener gesund.

Jesu machtvolles Wirken in Kafarnaum

14 Jesus ging in das Haus des Petrus. Dessen Schwiegermutter lag mit Fieber im Bett. 15 Jesus berührte ihre Hand; da verschwand das Fieber, und sie stand auf und sorgte für sein Wohl*. 16 Als es Abend geworden war, brachte man viele Besessene zu Jesus. Er trieb die Geister durch sein Wort aus und heilte alle Kranken. 17 So erfüllte sich, was durch den Propheten Jesaja vorausgesagt worden war: »Er selbst hat unsere Leiden* auf sich genommen, er hat unsere Krankheiten getragen.«

Kosten der Nachfolge

18 Die Menschenmenge, die sich um Jesus drängte, war so groß, dass er seinen Jüngern befahl, mit ihm* auf die andere Seite des Sees hinüberzufahren. 19 Da sprach ihn ein Schriftgelehrter an. »Meister«, sagte er, »ich will dir folgen, wohin du auch gehst.« 20 Jesus erwiderte: »Die Füchse haben ihren Bau und die Vögel* ihre Nester; aber der Menschensohn hat keinen Ort, wo er sich ausruhen* kann.« 21 Ein anderer, einer von* seinen Jüngern, sagte zu Jesus: »Herr, erlaube mir, zuerst noch ´nach Hause` zu gehen und mich um das Begräbnis meines Vaters zu kümmern*.« 22 Doch Jesus erwiderte: »Folge mir nach, und lass die Toten ihre Toten begraben!«

Der Sturm auf dem See

23 Daraufhin stieg Jesus in das Boot; seine Jünger folgten ihm, ´und sie fuhren los`. 24 Plötzlich brach auf dem See ein heftiger Sturm* los, sodass das Boot fast von den Wellen begraben wurde. Jesus aber schlief. 25 Die Jünger stürzten zu ihm und weckten ihn. »Herr«, schrien sie, »rette uns, wir sind verloren!« 26 Aber Jesus sagte zu ihnen: »Warum habt ihr solche Angst, ihr Kleingläubigen?« Dann stand er auf und wies den Wind und die Wellen in ihre Schranken. Da trat eine große Stille ein. 27 Die Leute aber fragten voller Staunen: »Wer ist das, dass ihm sogar Wind und Wellen gehorchen?«

Heilung von zwei Besessenen

28 Als Jesus in das Gebiet der Gadarener* am gegenüberliegenden Ufer kam, liefen ihm aus den Grabhöhlen zwei Besessene entgegen. Sie waren so gefährlich, dass niemand den Weg benutzen konnte, der dort vorbeiführte. 29 »Was willst du von uns, Sohn Gottes?«, schrien sie. »Bist du gekommen, um uns schon vor der festgesetzten Zeit zu quälen?« 30 In einiger Entfernung weidete eine große Herde Schweine. 31 Die Dämonen baten ihn: »Wenn du uns austreibst, lass uns doch in die Schweineherde fahren!« – 32 »Geht!«, sagte Jesus. Da verließen die Dämonen die beiden Männer und fuhren in die Schweine. Und augenblicklich stürzte sich die ganze Herde den Abhang hinunter in den See, und die Tiere ertranken in den Fluten. 33 Die Schweinehirten rannten davon, liefen in die Stadt und berichteten alles, ´was geschehen war,` auch das mit den Besessenen. 34 Da machte sich die ganze Stadt auf den Weg; alle gingen Jesus entgegen. Als sie sahen, ´was geschehen war,` drängten* sie ihn, ihr Gebiet zu verlassen.

Noua Traducere Românească

Vindecarea unui bolnav de lepră

1 Când a coborât Isus de pe munte, L‑au urmat mari mulțimi de oameni. 2 Și iată că un lepros* s‑a apropiat și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești*! 3 Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis: – Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra lui a fost curățită. 4 Isus i‑a zis: – Vezi să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise*, ca mărturie pentru ei.

Credința centurionului

5 Când a intrat Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion* care L‑a rugat 6 și I‑a zis: – Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit! 7 Isus i‑a zis: – Voi veni și‑l voi vindeca.* 8 Dar centurionul, răspunzând, a zis: – Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9 Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du‑te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face. 10 Isus a rămas uimit când l‑a auzit și le‑a zis celor care‑L urmau: – Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n‑am găsit atâta credință! 11 Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă* cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor. 12 Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 13 Apoi Isus i‑a zis centurionului: – Du‑te! Facă‑ți‑se după cum ai crezut! Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

14 Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15 El i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească. 16 Când s‑a lăsat seara, i‑au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre“*.

Prețul urmării lui Isus

18 Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Atunci un cărturar s‑a apropiat și I‑a zis: – Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge! 20 Însă Isus i‑a spus: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului* nu are unde să‑Și plece capul. 21 Un altul dintre ucenicii Săi I‑a zis: – Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu!* 22 Dar Isus i‑a zis: – Urmează‑Mă și lasă morții să‑și înmormânteze morții!*

Isus liniștește furtuna

23 Apoi S‑a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L‑au urmat. 24 Și iată că pe mare s‑a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;* Isus însă dormea. 25 Ucenicii s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând: – Doamne, scapă‑ne, căci pierim! 26 Însă El le‑a zis: – De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi, ridicându‑Se, a mustrat vânturile și marea și s‑a făcut o liniște mare. 27 Oamenii au rămas uimiți și au zis: – Ce fel de Om este Acesta, de‑L ascultă până și vânturile, și marea?!*

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

28 Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor*, L‑au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige, zicând: – Ce avem noi de‑a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme? 30 Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau. 31 Demonii Îl rugau, zicând: – Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma aceea de porci! 32 El le‑a zis: – Duceți‑vă! Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s‑a repezit pe râpă în jos, în mare*, și a murit în ape. 33 Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i‑au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L‑au văzut, L‑au rugat să plece din hotarele lor.

Matthäus 8 | Neue Genfer Übersetzung Noua Traducere Românească