Matthäus 15 | Neue Genfer Übersetzung

Menschliche Vorschriften und Gottes Gebot

1 Da kamen einige Pharisäer und Schriftgelehrte aus Jerusalem zu Jesus und sagten: 2 »Warum missachten deine Jünger die Vorschriften, die uns von den Vorfahren her überliefert sind*?* Zum Beispiel waschen sie sich vor dem Essen* nicht die Hände.« 3 Jesus entgegnete ihnen: »Und ihr, warum missachtet ihr Gottes Gebot euren Vorschriften zuliebe*? 4 Gott hat zum Beispiel gesagt: ›Ehre Vater und Mutter!‹* und: ›Wer Vater oder Mutter verflucht*, soll mit dem Tod bestraft werden.‹* 5 Ihr dagegen lehrt, man könne zu seinem Vater oder zu seiner Mutter sagen: ›Alles, was dir eigentlich von mir als Unterstützung zusteht, erkläre ich zur Opfergabe‹; 6 dann brauche man seine Eltern* nicht mehr zu unterstützen*. Damit habt ihr euren eigenen Vorschriften zuliebe das Wort* Gottes außer Kraft gesetzt. 7 Ihr Heuchler! Was Jesaja prophezeit hat, trifft genau auf euch zu*: 8 ›Dieses Volk ehrt mich mit den Lippen, aber ihr Herz ist weit von mir entfernt. 9 Ihr ganzer Gottesdienst ist wertlos, denn ihre Lehren sind nichts als Gebote von Menschen.‹*« 10 Dann rief Jesus die Menge zu sich und sagte: »Hört zu, damit ihr versteht, was ich sage!* 11 Nicht das, was der Mensch durch den Mund in sich aufnimmt, macht ihn ´in Gottes Augen` unrein. Unrein machen ihn vielmehr die Worte, die aus seinem Mund herauskommen.« 12 Daraufhin kamen die Jünger zu Jesus und sagten: »Weißt du, dass die Pharisäer an diesem Wort* Anstoß genommen haben?« 13 Er antwortete: »Jede Pflanze, die nicht mein Vater im Himmel gepflanzt hat, wird ausgerissen werden. 14 Lasst sie! Sie sind blinde Blindenführer, und wenn ein Blinder einen Blinden führt, fallen beide in die Grube.« 15 Da bat ihn Petrus: »Erkläre uns jenen Ausspruch* ´über das, was unrein macht`!« – 16 »Habt auch ihr noch immer nichts begriffen?«, erwiderte Jesus. 17 »Versteht ihr denn nicht, dass alles, was man durch den Mund in sich aufnimmt, in den Magen gelangt und dann wieder ausgeschieden wird? 18 Was jedoch aus dem Mund herauskommt, kommt aus dem Herzen, und diese Dinge sind es, die den Menschen unrein machen. 19 Denn aus dem Herzen kommen böse Gedanken, Mord*, Ehebruch, Unzucht, Diebstahl, falsche Aussagen, Verleumdungen*. 20 Das ist es, was den Menschen ´in Gottes Augen` unrein macht; aber mit ungewaschenen Händen essen macht ihn nicht unrein.«

Der Glaube einer Nichtjüdin

21 Jesus machte sich wieder auf den Weg und zog sich in das Gebiet von Tyrus und Sidon zurück. 22 Da kam eine kanaanäische Frau aus jener Gegend und rief: »Herr, du Sohn Davids, hab Erbarmen mit mir! Meine Tochter wird von einem Dämon furchtbar gequält.« 23 Aber Jesus gab ihr keine Antwort. Schließlich drängten ihn seine Jünger: »Erfüll ihr doch die Bitte*, sie hört ja nicht auf, hinter uns herzuschreien!« 24 Er aber entgegnete: »Ich bin nur zu den verlorenen Schafen des Volkes* Israel gesandt.« 25 Da kam die Frau näher, warf sich vor Jesus nieder und bat: »Herr, hilf mir!« 26 Jesus wehrte ab: »Es ist nicht recht, den Kindern das Brot wegzunehmen und es den Hunden vorzuwerfen.« – 27 »Das stimmt, Herr«, erwiderte sie, »aber immerhin fressen die Hunde die Brotkrumen, die vom Tisch ihrer Herren herunterfallen.« 28 Da sagte Jesus zu ihr: »Frau, dein Glaube ist groß! Was du willst, soll* geschehen.« Von diesem Augenblick an war ihre Tochter gesund.

Jesus heilt viele Kranke

29 Jesus zog weiter und kam an den Galiläischen See*. Er stieg auf einen Berg und setzte sich. 30 Die Menschen strömten in Scharen herbei und brachten Lahme, Blinde, Krüppel, Stumme und viele andere Kranke zu ihm. Sie legten sie vor seinen Füßen nieder, und er heilte sie. 31 Die Leute staunten, als sie sahen, dass Stumme redeten, Krüppel gesund wurden, Lahme umhergingen und Blinde sehen konnten, und sie priesen den Gott Israels.

Jesus gibt noch einmal einer großen Menschenmenge zu essen

32 Jesus rief seine Jünger zu sich und sagte: »Mir tun diese Menschen leid. Seit drei Tagen sind sie nun schon bei mir und haben nichts zu essen. Ich will sie nicht hungrig nach Hause gehen lassen, sonst könnten sie unterwegs vor Erschöpfung zusammenbrechen.« 33 Die Jünger erwiderten: »Wo sollen wir denn in dieser einsamen Gegend genug Brot hernehmen, um eine so große Menge satt zu machen?« 34 Doch Jesus fragte sie: »Wie viele Brote habt ihr?« – »Sieben«, antworteten sie, »dazu ein paar kleine Fische.« 35 Da forderte er die Menge auf, sich auf dem Boden zu lagern. 36 Er nahm die sieben Brote und die Fische und dankte Gott dafür. Dann zerteilte er die Brote und die Fische und gab sie den Jüngern, und die Jünger verteilten sie an die Menge. 37 Und alle aßen und wurden satt. Am Schluss sammelte man auf, was* übrig geblieben war – sieben Körbe voll. 38 Viertausend Männer hatten an der Mahlzeit teilgenommen, Frauen und Kinder nicht mitgerechnet. 39 Als Jesus die Leute dann entlassen hatte, ´damit sie nach Hause gehen konnten,` stieg er ins Boot und fuhr in die Gegend von Magadan*.

Noua Traducere Românească

Isus și tradiția bătrânilor

1 Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s‑au apropiat de Isus*, zicând: 2 – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor*? Căci ei nu‑și spală mâinile înainte să mănânce pâine. 3 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“* și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“*. 5 Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6 acela nu mai este dator să‑și cinstească tatăl sau mama.“* Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. 7 Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis: 8 „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! 9 Degeaba însă Mi se închină ei, dând* ca învățături niște porunci de‑ale oamenilor!“*

Lucrurile care îl întinează pe om

10 Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11 Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“ 12 Atunci ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – Știi că fariseii s‑au poticnit când au auzit aceste cuvinte? 13 Isus, răspunzând, a zis: – Orice plantă pe care nu a sădit‑o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14 Lăsați‑i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă. 15 Petru, răspunzând, I‑a zis: – Explică‑ne pilda aceasta! 16 Isus a zis: – Și voi sunteți încă fără pricepere? 17 Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină? 18 Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile*, furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20 Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu‑l întinează pe om.

Credința canaanitei

21 Isus S‑a retras de acolo și S‑a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului. 22 Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând: – Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon! 23 Isus nu i‑a răspuns niciun cuvânt. Ucenicii s‑au apropiat și L‑au rugat, zicând: – Ajut‑o și las‑o să plece, căci strigă după noi. 24 El însă, răspunzând, a zis: – Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel. 25 Dar ea a venit și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, ajută‑mă! 26 Isus, răspunzând, a zis: – Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‑o arunci la căței. 27 Însă ea a zis: – Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci Isus, răspunzând, i‑a zis: – O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești. Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mulți oameni bolnavi

29 Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S‑a așezat acolo. 30 Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i‑au așezat la picioarele Lui, iar El i‑a vindecat, 31 astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L‑au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.

Isus hrănește peste patru mii de oameni

32 Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: – Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce. Nu vreau să‑i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum. 33 Ucenicii I‑au zis: – De unde să luăm atâtea pâini în pustia aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?! 34 Isus i‑a întrebat: – Câte pâini aveți? Ei au zis: – Șapte…și câțiva pești. 35 Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36 Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au împărțit mulțimilor. 37 Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39 După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat în barcă și S‑a dus în hotarele Magadanului*.

Matthäus 15 | Neue Genfer Übersetzung Noua Traducere Românească