Römer 2 | King James Version

1 Therefore thou art inexcusable, O man, whosoever thou art that judgest: for wherein thou judgest another, thou condemnest thyself; for thou that judgest doest the same things. 2 But we are sure that the judgment of God is according to truth against them which commit such things. 3 And thinkest thou this, O man, that judgest them which do such things, and doest the same, that thou shalt escape the judgment of God? 4 Or despisest thou the riches of his goodness and forbearance and longsuffering; not knowing that the goodness of God leadeth thee to repentance? 5 But after thy hardness and impenitent heart treasurest up unto thyself wrath against the day of wrath and revelation of the righteous judgment of God; 6 Who will render to every man according to his deeds: 7 To them who by patient continuance in well doing seek for glory and honour and immortality, eternal life: 8 But unto them that are contentious, and do not obey the truth, but obey unrighteousness, indignation and wrath, 9 Tribulation and anguish, upon every soul of man that doeth evil, of the Jew first, and also of the Gentile; 10 But glory, honour, and peace, to every man that worketh good, to the Jew first, and also to the Gentile: 11 For there is no respect of persons with God. 12 For as many as have sinned without law shall also perish without law: and as many as have sinned in the law shall be judged by the law; 13 (For not the hearers of the law are just before God, but the doers of the law shall be justified. 14 For when the Gentiles, which have not the law, do by nature the things contained in the law, these, having not the law, are a law unto themselves: 15 Which shew the work of the law written in their hearts, their conscience also bearing witness, and their thoughts the mean while accusing or else excusing one another;) 16 In the day when God shall judge the secrets of men by Jesus Christ according to my gospel. 17 Behold, thou art called a Jew, and restest in the law, and makest thy boast of God, 18 And knowest his will, and approvest the things that are more excellent, being instructed out of the law; 19 And art confident that thou thyself art a guide of the blind, a light of them which are in darkness, 20 An instructor of the foolish, a teacher of babes, which hast the form of knowledge and of the truth in the law. 21 Thou therefore which teachest another, teachest thou not thyself? thou that preachest a man should not steal, dost thou steal? 22 Thou that sayest a man should not commit adultery, dost thou commit adultery? thou that abhorrest idols, dost thou commit sacrilege? 23 Thou that makest thy boast of the law, through breaking the law dishonourest thou God? 24 For the name of God is blasphemed among the Gentiles through you, as it is written. 25 For circumcision verily profiteth, if thou keep the law: but if thou be a breaker of the law, thy circumcision is made uncircumcision. 26 Therefore if the uncircumcision keep the righteousness of the law, shall not his uncircumcision be counted for circumcision? 27 And shall not uncircumcision which is by nature, if it fulfil the law, judge thee, who by the letter and circumcision dost transgress the law? 28 For he is not a Jew, which is one outwardly; neither is that circumcision, which is outward in the flesh: 29 But he is a Jew, which is one inwardly; and circumcision is that of the heart, in the spirit, and not in the letter; whose praise is not of men, but of God.

Noua Traducere Românească

Judecata dreaptă a lui Dumnezeu

1 De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care‑i judeci pe alții, n‑ai nicio scuză, căci în ceea ce‑l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, pentru că tu, care‑l judeci, săvârșești aceleași lucruri! 2 Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3 Și crezi tu, omule, care‑i judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, nepricepând că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5 Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6 Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“*: 7 celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută slavă, cinste și nemurire, le va da viață veșnică; 8 dar celor ce, din ambiție egoistă*, nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie. 9 Va fi necaz și strâmtorare peste orice suflet omenesc care înfăptuiește răul, – întâi al iudeului și apoi al grecului, – 10 dar va fi slavă, cinste și pace pentru oricine lucrează binele, – întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, – 11 căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire. 12 Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege. 13 Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți. 14 Când neamurile* – care nu au Legea – împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, sunt lege pentru ele însele. 15 Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându‑se sau scuzându‑se între ele. 16 Lucrul acesta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeul și Legea

17 Dar dacă tu, care te numești iudeu, care îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, 18 care cunoști voia Lui și discerni lucrurile deosebite pentru că ești învățat din Lege, 19 tu, care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, 20 îndrumător al celor nesăbuiți, învățător al copilașilor*, pentru că tu ai în Lege întruchiparea cunoștinței și a adevărului, 21 tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi? 22 Tu, care spui: „Să nu comiți adulter“, comiți adulter? Tu, căruia ți‑e scârbă de idoli, le jefuiești templele? 23 Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin încălcarea Legii? 24 Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“* 25 Fiindcă circumcizia este de folos dacă împlinești Legea, dar, dacă ești unul care încalcă Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26 Deci, dacă cel necircumcis păzește hotărârile drepte ale Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie? 27 Cel care, din naștere, este necircumcis, însă împlinește Legea, te va judeca pe tine care, prin* litera Legii și circumcizie, ești unul care încalci Legea. 28 Căci iudeu nu este cel care este iudeu pe din afară, și circumcizie nu este cea pe din afară, în carne, 29 ci iudeu este cel care este iudeu înăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu în litera Legii*. Lauda acestuia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Römer 2 | King James Version Noua Traducere Românească

Judecata dreaptă a lui Dumnezeu

Iudeul și Legea