Richter 8 | King James Version

1 And the men of Ephraim said unto him, Why hast thou served us thus, that thou calledst us not, when thou wentest to fight with the Midianites? And they did chide with him sharply. 2 And he said unto them, What have I done now in comparison of you? Is not the gleaning of the grapes of Ephraim better than the vintage of Abiezer? 3 God hath delivered into your hands the princes of Midian, Oreb and Zeeb: and what was I able to do in comparison of you? Then their anger was abated toward him, when he had said that. 4 And Gideon came to Jordan, and passed over, he, and the three hundred men that were with him, faint, yet pursuing them . 5 And he said unto the men of Succoth, Give, I pray you, loaves of bread unto the people that follow me; for they be faint, and I am pursuing after Zebah and Zalmunna, kings of Midian. 6 And the princes of Succoth said, Are the hands of Zebah and Zalmunna now in thine hand, that we should give bread unto thine army? 7 And Gideon said, Therefore when the LORD hath delivered Zebah and Zalmunna into mine hand, then I will tear your flesh with the thorns of the wilderness and with briers. 8 And he went up thence to Penuel, and spake unto them likewise: and the men of Penuel answered him as the men of Succoth had answered him . 9 And he spake also unto the men of Penuel, saying, When I come again in peace, I will break down this tower. 10 Now Zebah and Zalmunna were in Karkor, and their hosts with them, about fifteen thousand men , all that were left of all the hosts of the children of the east: for there fell an hundred and twenty thousand men that drew sword. 11 And Gideon went up by the way of them that dwelt in tents on the east of Nobah and Jogbehah, and smote the host: for the host was secure. 12 And when Zebah and Zalmunna fled, he pursued after them, and took the two kings of Midian, Zebah and Zalmunna, and discomfited all the host. 13 And Gideon the son of Joash returned from battle before the sun was up , 14 And caught a young man of the men of Succoth, and enquired of him: and he described unto him the princes of Succoth, and the elders thereof, even threescore and seventeen men. 15 And he came unto the men of Succoth, and said, Behold Zebah and Zalmunna, with whom ye did upbraid me, saying, Are the hands of Zebah and Zalmunna now in thine hand, that we should give bread unto thy men that are weary? 16 And he took the elders of the city, and thorns of the wilderness and briers, and with them he taught the men of Succoth. 17 And he beat down the tower of Penuel, and slew the men of the city. 18 Then said he unto Zebah and Zalmunna, What manner of men were they whom ye slew at Tabor? And they answered, As thou art , so were they; each one resembled the children of a king. 19 And he said, They were my brethren, even the sons of my mother: as the LORD liveth, if ye had saved them alive, I would not slay you. 20 And he said unto Jether his firstborn, Up, and slay them. But the youth drew not his sword: for he feared, because he was yet a youth. 21 Then Zebah and Zalmunna said, Rise thou, and fall upon us: for as the man is, so is his strength. And Gideon arose, and slew Zebah and Zalmunna, and took away the ornaments that were on their camels'necks. 22 Then the men of Israel said unto Gideon, Rule thou over us, both thou, and thy son, and thy son' son also: for thou hast delivered us from the hand of Midian. 23 And Gideon said unto them, I will not rule over you, neither shall my son rule over you: the LORD shall rule over you. 24 And Gideon said unto them, I would desire a request of you, that ye would give me every man the earrings of his prey. (For they had golden earrings, because they were Ishmaelites.) 25 And they answered, We will willingly give them . And they spread a garment, and did cast therein every man the earrings of his prey. 26 And the weight of the golden earrings that he requested was a thousand and seven hundred shekels of gold; beside ornaments, and collars, and purple raiment that was on the kings of Midian, and beside the chains that were about their camels'necks. 27 And Gideon made an ephod thereof, and put it in his city, even in Ophrah: and all Israel went thither a whoring after it: which thing became a snare unto Gideon, and to his house. 28 Thus was Midian subdued before the children of Israel, so that they lifted up their heads no more. And the country was in quietness forty years in the days of Gideon. 29 And Jerubbaal the son of Joash went and dwelt in his own house. 30 And Gideon had threescore and ten sons of his body begotten: for he had many wives. 31 And his concubine that was in Shechem, she also bare him a son, whose name he called Abimelech. 32 And Gideon the son of Joash died in a good old age, and was buried in the sepulchre of Joash his father, in Ophrah of the Abiezrites. 33 And it came to pass, as soon as Gideon was dead, that the children of Israel turned again, and went a whoring after Baalim, and made Baalberith their god. 34 And the children of Israel remembered not the LORD their God, who had delivered them out of the hands of all their enemies on every side: 35 Neither shewed they kindness to the house of Jerubbaal, namely , Gideon, according to all the goodness which he had shewed unto Israel.

Noua Traducere Românească

Cearta cu efraimiții

1 Efraimiții i‑au zis lui Ghedeon: – Cum ai putut să te porți astfel cu noi? De ce nu ne‑ai chemat și pe noi când te‑ai dus să lupți împotriva midianiților? Și au început o ceartă aprigă cu el. 2 El le‑a răspuns: – Ce‑am făcut eu mai mult în comparație cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămași în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3 În mâinile voastre i‑a dat Dumnezeu pe Oreb și Zeeb, căpeteniile midianiților. Am putut eu oare să fac mai mult decât voi? După ce le‑a spus aceste cuvinte, li s‑a potolit mânia.

Ghedeon îi omoară pe regii midianiți

4 Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan și l‑a traversat împreună cu cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți, dar încă în urmărirea dușmanului. 5 El le‑a zis oamenilor din Sucot: – Dați‑le, vă rog, câteva bucăți de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiți și suntem încă în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, regii Midianului. 6 Căpeteniile din Sucot i‑au răspuns: – Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale? 7 Ghedeon le‑a zis: – Ei bine, după ce DOMNUL îi va da pe Zebah și pe Țalmuna în mâinile mele, vă voi treiera carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini. 8 De acolo s‑au suit la Peniel și a cerut același lucru. Oamenii din Peniel i‑au răspuns așa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. 9 Atunci el le‑a vorbit oamenilor din Peniel, zicând: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“ 10 Zebah și Țalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind și tabăra lor, în jur de cincisprezece mii de bărbați, toți cei ce mai rămăseseră din toată tabăra fiilor Răsăritului, căci căzuseră uciși o sută douăzeci de mii de războinici. 11 Ghedeon s‑a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și Iogbeha, și a atacat tabăra în timp ce aceasta se credea în siguranță. 12 Zebah și Țalmuna au fugit, dar el i‑a urmărit și i‑a capturat pe cei doi regi ai Midianului, Zebah și Țalmuna. Și a pus pe fugă toată tabăra. 13 Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s‑a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. 14 A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i‑a pus câteva întrebări. Acesta i‑a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor* Sucotului. Erau șaptezeci și șapte de bărbați. 15 S‑a dus la oamenii din Sucot și le‑a zis: „Iată‑i pe Zebah și Țalmuna din cauza cărora m‑ați batjocorit, zicând: «Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»“ 16 I‑a luat pe bătrânii cetății, a luat spini din pustie și mărăcini și i‑a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. 17 Apoi a dărâmat turnul din Peniel și i‑a ucis pe oamenii cetății. 18 După aceea le‑a zis lui Zebah și Țalmuna: – Cum erau bărbații pe care i‑ați ucis la Tabor? Ei i‑au răspuns: – Erau ca tine. Fiecare era la înfățișare ca un fiu de rege. 19 El le‑a zis: – Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este DOMNUL că dacă i‑ați fi lăsat în viață, nu v‑aș ucide acum. 20 Și i‑a zis lui Ieter, întâiul lui născut: – Ridică‑te și ucide‑i! Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era teamă, fiind încă un copil. 21 Atunci Zebah și Țalmuna i‑au zis: – De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui! Ghedeon s‑a ridicat și i‑a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarele* care erau la gâtul cămilelor lor.

Idolatria lui Ghedeon și a poporului

22 Bărbații lui Israel i‑au zis lui Ghedeon: – Stăpânește tu peste noi, tu, fiul tău și fiul fiului tău, căci ne‑ai izbăvit din mâna lui Midian. 23 Ghedeon le‑a răspuns: – Nu eu voi stăpâni peste voi și nici fiul meu nu va stăpâni peste voi, ci DOMNUL va stăpâni peste voi. 24 Ghedeon le‑a zis: – Doresc însă să vă cer ceva: dați‑mi fiecare câte un cercel din prada voastră. Dușmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliți. 25 Ei i‑au răspuns: – Desigur, ți‑i vom da! Apoi au așternut o învelitoare și fiecare om a aruncat pe ea cerceii luați ca pradă. 26 Greutatea cerceilor de aur pe care i‑a cerut a ajuns la o mie șapte sute de șecheli* de aur, în afară de lunișoare, ornamente și hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului și în afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor. 27 Ghedeon a făcut din ei un efod* pe care l‑a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s‑a prostituat, închinându‑se la el acolo. El a devenit o cursă pentru Ghedeon și familia lui.

Moartea lui Ghedeon

28 Astfel, Midianul a fost supus înaintea fiilor lui Israel și n‑a mai îndrăznit să‑și ridice capul. Și țara a avut liniște timp de patruzeci de ani, în zilele lui Ghedeon. 29 Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaș, s‑a retras și a locuit în casa lui. 30 Ghedeon a avut șaptezeci de fii, ieșiți din coapsa lui, căci a avut multe soții. 31 Țiitoarea lui din Șehem i‑a născut și ea un fiu, căruia el i‑a pus numele Abimelek*. 32 Ghedeon, fiul lui Ioaș, a murit după o bătrânețe fericită și a fost înmormântat în mormântul lui Ioaș, tatăl său, în Ofra abiezriților. 33 După ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s‑au întors la păcatele dinainte, prostituându‑se înaintea BAALILOR*. Ei l‑au înălțat pe BAAL-BERIT* ca dumnezeu al lor. 34 Astfel, fiii lui Israel nu și‑au adus aminte de DOMNUL, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor dușmanilor dimprejur 35 și nici n‑au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în pofida binelui pe care el îl făcuse lui Israel.

Richter 8 | King James Version Noua Traducere Românească

Cearta cu efraimiții

Ghedeon îi omoară pe regii midianiți

Idolatria lui Ghedeon și a poporului

Moartea lui Ghedeon