Jona 4 | King James Version
1But it displeased Jonah exceedingly, and he was very angry.2And he prayed unto the LORD, and said, I pray thee, O LORD, was not this my saying, when I was yet in my country? Therefore I fled before unto Tarshish: for I knew that thou art a gracious God, and merciful, slow to anger, and of great kindness, and repentest thee of the evil.3Therefore now, O LORD, take, I beseech thee, my life from me; for it is better for me to die than to live.4Then said the LORD, Doest thou well to be angry?5So Jonah went out of the city, and sat on the east side of the city, and there made him a booth, and sat under it in the shadow, till he might see what would become of the city.6And the LORD God prepared a gourd, and made it to come up over Jonah, that it might be a shadow over his head, to deliver him from his grief. So Jonah was exceeding glad of the gourd.7But God prepared a worm when the morning rose the next day, and it smote the gourd that it withered.8And it came to pass, when the sun did arise, that God prepared a vehement east wind; and the sun beat upon the head of Jonah, that he fainted, and wished in himself to die, and said, It is better for me to die than to live.9And God said to Jonah, Doest thou well to be angry for the gourd? And he said, I do well to be angry, even unto death.10Then said the LORD, Thou hast had pity on the gourd, for the which thou hast not laboured, neither madest it grow; which came up in a night, and perished in a night:11And should not I spare Nineveh, that great city, wherein are more than sixscore thousand persons that cannot discern between their right hand and their left hand; and also much cattle?
Noua Traducere Românească
Mânia lui Iona și îndurarea lui Dumnezeu
1Iona s‑a supărat însă foarte tare din cauza aceasta și s‑a aprins de mânie.2El s‑a rugat DOMNULUI și a zis: – Oh, DOAMNE, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarșiș*, pentru că știam că ești un Dumnezeu plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de dragoste*, un Dumnezeu gata să renunțe la a mai trimite nenorocirea.3Iar acum, DOAMNE, Te rog, ia‑mi viața, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!4DOMNUL a răspuns: – Oare faci bine că te mânii?5Atunci Iona a ieșit din cetate și s‑a așezat la răsărit de aceasta. Acolo și‑a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.6DOMNUL Dumnezeu a trimis un ricin*, pe care l‑a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului său și pentru a‑i înlătura necazul. Iona s‑a bucurat foarte mult de ricinul acesta.7Însă, o dată cu ivirea zorilor, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul și acesta s‑a uscat.8Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l‑a bătut pe Iona în creștet, sleindu‑l de puteri. El și‑a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“9Dumnezeu l‑a întrebat pe Iona: – Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului? El a răspuns: – Fac bine că mă mânii, chiar până la moarte*!10Atunci DOMNUL a zis: – Ție ți s‑a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai trudit și pe care nu tu l‑ai făcut să crească, ci într‑o noapte a răsărit și într‑o noapte a pierit.11Și Mie să nu‑Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor și în care se află și o mulțime de animale?!
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.