1Aruncă‑ți pâinea pe ape, căci după multe zile o vei găsi iarăși;[1]2împarte‑o în șapte sau chiar în opt, căci nu știi ce rău va veni pe pământ.3Când norii sunt plini de apă, atunci ei o deșartă pe pământ; când un copac cade spre sud sau spre nord, în locul în care cade, acolo rămâne.4Cine se uită după vânt nu mai seamănă, iar cine se uită după nori nu mai seceră.5Așa cum nu știi calea vântului și nici cum prind formă oasele[2] în pântecul femeii însărcinate, tot astfel nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu, Cel Care le face pe toate.6Seamănă sămânță dimineața, iar seara nu‑ți odihni mâna de la semănat, fiindcă nu știi care sămânță va răsări, aceasta sau cealaltă, și nici dacă amândouă vor fi la fel de bune.
Adu‑ți aminte, la tinerețe, de Creatorul tău!
7Lumina este plăcută și este bine pentru ochi să vadă soarele.8Dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure de toți aceștia, dar să se gândească și la zilele de întuneric, căci vor fi multe, pentru că tot ce urmează să vină este deșertăciune.9Bucură‑te, tinere, în tinerețea ta, veselește‑ți inima cât ești tânăr! Umblă pe căile dorite de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată!10Îndepărtează orice supărare din inima ta, alungă răul din trupul tău, căci tinerețea și zorile vieții sunt deșarte.