1Iov a zis:2„O, dacă mi s‑ar putea cântări durerea și dacă mi‑ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!3Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi‑au fost atât de nesăbuite cuvintele.4Căci săgețile Celui Atotputernic m‑au străpuns, iar duhul meu le bea otrava. Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.5Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugește boul când are nutreț?6Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albușul de ou?[1]7Refuz să mă ating de așa ceva; ele sunt ca o mâncare stricată.[2]8Cine îmi va îndeplini cererea? O, de mi‑ar împlini Dumnezeu speranța!9De‑ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să‑Și întindă mâna și să mă nimicească!10Atunci mi‑ar rămâne măcar această mângâiere și această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n‑am încălcat cuvintele Celui Sfânt.11Ce putere mai am ca să mai aștept? Care mi‑e sfârșitul ca să mai am răbdare?12Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?13N‑am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine și n‑a fost alungată orice înțelepciune de la mine?14Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său, părăsește teama de Cel Atotputernic.15Frații mei au lucrat cu necredincioșie ca un ued[3], ca șuvoaiele uedurilor care ies din matcă,16care sunt tulburi din cauza gheții în care stă ascunsă zăpada.17Când se‑ncălzește vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.18Caravanele se întorc din drumul lor; înaintează în pustietate și pier.19Caravanele din Tema se uită cu atenție; călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.20Sunt rușinați însă pentru că s‑au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.21Ca ele sunteți și voi pentru mine: îmi vedeți spaima și vă temeți.22Am zis eu vreodată: «Faceți‑mi un dar!» sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!»23sau: «Scăpați‑mă din mâna vreunui vrăjmaș!» sau: «Răscumpărați‑mă din mâna vreunui om groaznic!»24Învățați‑mă și voi tăcea, arătați‑mi unde am greșit.25Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar ce dovedește mustrarea voastră?26Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele și să luați drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?27Voi vă jucați chiar și cu viața orfanilor, vă vindeți chiar și prietenul!28Dar acum uitați‑vă la mine, vă rog! Oare vă voi minți în față?29Întoarceți‑vă, nu fiți nedrepți! Întoarceți‑vă, este vorba de dreptatea mea[4]!30Este vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?