1Atunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:2„Până când vei mai vorbi aceste lucruri și până când vor fi cuvintele tale ca un vânt măreț?3Oare va perverti Dumnezeu judecata? Va perverti Cel Atotputernic dreptatea?4Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, El i‑a pedepsit pentru fărădelegea lor.5Dacă Îl cauți pe Dumnezeu, dacă tu cauți bunăvoința Celui Atotputernic,6dacă ești curat și drept, cu siguranță, El Însuși te va apăra și‑ți va da înapoi locuința dreptății tale.7Deși începutul tău a fost neînsemnat, zilele tale de pe urmă vor fi prospere.8Întreabă, te rog, generația dinainte și află căutările părinților lor,9pentru că noi suntem doar de ieri și nu știm nimic, iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.10Oare nu te vor învăța ei, și nu‑ți vor spune și nu vor scoate ei cuvinte din inima lor?11Crește papirusul unde nu este mlaștină? Crește trestia unde nu este apă?12Pe când este încă verde și netăiată, se usucă mai repede ca iarba.13Așa sunt căile tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; așa piere speranța celui lipsit de evlavie.14Încrederea lui este ca un fir subțire[1] și sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.15Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare, se prinde de ea, dar ea nu ține.16El este ca o plantă plină de sevă în fața soarelui, care își întinde ramurile peste grădina sa.17Își țese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci.18Dar când este smulsă din locul ei, acesta se leapădă de ea, zicând: «Nu te‑am văzut niciodată!»19Iată, aceasta este bucuria căii ei; iar din pământ vor răsări altele.[2]20Iată că Dumnezeu nu‑l va respinge pe cel integru, nici nu va întări mâinile răufăcătorilor.21El va umple din nou cu râsete gura ta, și va așeza strigăte de bucurie pe buzele tale.22Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați în rușine, iar cortul celor răi nu va mai fi.“