1În acea zi, împăratul Ahașveroș i‑a dat împărătesei Estera proprietatea lui Haman, dușmanul iudeilor, iar Mardoheu a ajuns înaintea împăratului, căci Estera îi spusese că erau rude.2Împăratul și‑a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial, pe care‑l luase înapoi de la Haman, și i l‑a dat lui Mardoheu. Iar Estera l‑a pus pe Mardoheu stăpân peste proprietatea lui Haman.3Apoi Estera s‑a dus din nou înaintea împăratului și i‑a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns și a căutat bunăvoința lui, ca să oprească răul adus de agaghitul Haman și planul pe care acesta l‑a urzit împotriva iudeilor.4Împăratul i‑a întins Esterei sceptrul de aur, iar Estera s‑a ridicat și a stat înaintea împăratului.5Ea a zis atunci: – Dacă împăratul crede că este bine și dacă am găsit bunăvoință înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută în ochii lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, pe care le‑a scris ca să‑i stârpească pe iudeii din toate provinciile împăratului.6Cum aș putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?7Împăratul Ahașveroș i‑a zis atunci împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: – Iată, i‑am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe lemn, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor.8Scrieți deci cu privire la iudei ce credeți că este bine[1], în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi anulată.9Scribii împăratului au fost chemați atunci, în luna a treia, adică în luna Sivan[2], în a douăzeci și treia zi, și s‑a scris fiecare poruncă a lui Mardoheu atât pentru iudei, cât și pentru satrapi, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii care se întindeau din India până în Cuș[3]. S‑a scris fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea și limba lor.10El a scris în numele împăratului Ahașveroș, a pecetluit cu inelul împăratului și a trimis scrisorile prin curieri călare, călărind armăsari crescuți în herghelia imperială.11Împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se aduna și de a‑și apăra viețile, de a nimici, de a ucide și de a stârpi orice armată, popor sau provincie care s‑ar ridica împotriva lor, a copiilor și a femeilor lor, ca să le prade averile.12Puteau să facă aceasta în toate provinciile împăratului Ahașveroș, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar.13O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, făcându‑se cunoscut tuturor popoarelor că iudeii sunt gata ca, în acea zi, să se răzbune împotriva dușmanilor lor.14Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei.15Mardoheu a ieșit din prezența împăratului, purtând o mantie imperială alb‑albăstruie, o coroană mare de aur și o robă de in subțire și de purpură. Cei din cetatea Susa strigau de bucurie.16Pentru iudei nu era decât fericire și bucurie, veselie și onoare.17În fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie și veselie printre iudei, erau ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni din popoarele țării s‑au făcut iudei, căci îi apucase groaza de iudei.