1Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda, a început să domnească în al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel. (2 Cro 29:1; 2 Cro 31:1; 2 Cro 31:20)2El era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Abia și era fiica lui Zaharia.3El a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, tot așa cum făcuse David, tatăl său.4A îndepărtat înălțimile și a zdrobit stâlpii sacri, a tăiat stâlpul AȘEREI[1] și a zdrobit în bucăți șarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, deoarece fiii lui Israel obișnuiau să ardă tămâie înaintea lui și îl numeau NEHUȘTAN[2]. (2 Re 13:6)5Ezechia a crezut în DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Dintre toți regii lui Iuda care au fost înaintea lui sau care au urmat după el, n‑a fost niciunul ca el.6El s‑a alipit de DOMNUL, nu s‑a depărtat de El și a păzit poruncile pe care DOMNUL i le‑a dat lui Moise.7DOMNUL a fost cu Ezechia, care a reușit în tot ce s‑a dus să facă. El s‑a răsculat împotriva împăratului Asiriei și nu i‑a mai slujit.8Ezechia i‑a învins pe filisteni până la Gaza și le‑a distrus teritoriile, de la turnurile de pază până la cetățile fortificate.9În al patrulea an al lui Ezechia, care era și al șaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva Samariei și a asediat‑o,10iar după trei ani de asediu asirienii au cucerit‑o. Așadar, Samaria a fost cucerită în al șaselea an al lui Ezechia, care era și al nouălea an al lui Osea, regele lui Israel.11Împăratul Asiriei l‑a dus pe Israel în captivitate, în Asiria. El i‑a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de‑a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor,12din cauză că n‑au ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeul lor, ci au încălcat legământul Lui și pentru că n‑au ascultat și nici n‑au împlinit tot ce le‑a poruncit Moise, robul DOMNULUI.
Ierusalimul amenințat de către Sanherib
13În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib[3], împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit. (2 Cro 32:1; Is 36:1)14După aceea, Ezechia, regele lui Iuda, a trimis următorul mesaj împăratului Asiriei, care se afla în Lachiș: „Am greșit! Depărtează‑te de mine și îți voi da orice îmi vei cere!“ Împăratul Asiriei a cerut de la Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanți[4] de argint și treizeci de talanți[5] de aur.15Ezechia i‑a dat tot argintul care se afla în Casa DOMNULUI și în vistieriile palatului regelui.16Cu acest prilej Ezechia a desprins aurul cu care tot el, Ezechia, regele lui Iuda, acoperise ușile și stâlpii Templului[6] DOMNULUI și l‑a dat împăratului Asiriei.17Împăratul Asiriei a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Tartan, pe Rab‑Saris și pe Rab‑Șache[7], cu o armată puternică. Ei s‑au suit spre Ierusalim și când au ajuns, s‑au oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului.18Apoi l‑au chemat pe rege. Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au ieșit la ei.19Rab‑Șache le‑a zis: – Spuneți‑i lui Ezechia: „Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta?20Tu ai spus: ‘sfat și putere pentru război’, dar acestea sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea?21Iată că acum te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el.22Dacă îmi veți spune: ‘Noi ne încredem în DOMNUL, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar din Ierusalim!’»?23Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei.24Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți?25Mai mult, m‑am suit eu oare fără DOMNUL împotriva acestui loc, ca să‑l distrug? DOMNUL mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“26Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache: – Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică[8], pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică[9], în auzul poporului care este pe zid!27Dar Rab‑Șache le‑a zis: – Oare stăpânului tău și ție, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi?28Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând: – Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei!29Așa vorbește împăratul: „Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze din mâna mea!30Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în DOMNUL, zicându‑vă: «Cu siguranță DOMNUL ne va elibera și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»31Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui,32până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii, de măsline și de miere. Astfel veți trăi și nu veți muri. Nu‑l ascultați pe Ezechia fiindcă el vă îndrumă greșit când zice: ‘DOMNUL ne va elibera!’33Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei?34Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului, ai Henei și ai Ivei? Au eliberat ei Samaria din mâna mea?35Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea DOMNUL să elibereze Ierusalimul din mâna mea?»“36Poporul a tăcut și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“37Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.