2 Împăraţi 17 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Domnia lui Osea peste Israel

1 Osea, fiul lui Ela, a început să domnească peste Israel, la Samaria, în al doisprezecelea an al lui Ahaz, regele lui Iuda, și a domnit timp de nouă ani. 2 El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI, însă nu ca regii lui Israel de dinaintea lui. 3 Salmanasar, împăratul Asiriei, s‑a ridicat împotriva lui și astfel Osea a devenit vasalul lui și i‑a plătit tribut. 4 Împăratul Asiriei a descoperit însă o uneltire de‑a lui Osea, care îi trimisese mesageri lui So, regele Egiptului^[1], și nu‑i mai aducea tributul anual împăratului Asiriei. Prin urmare, împăratul Asiriei l‑a prins și l‑a aruncat în temniță. 5 Împăratul Asiriei a străbătut toată țara și s‑a suit împotriva Samariei, pe care a asediat‑o timp de trei ani. 6 În al nouălea an al lui Osea,^[2] împăratul Asiriei a cucerit Samaria și l‑a dus pe Israel în captivitate în Asiria. El i‑a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de‑a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor.

Cauzele desființării regatului lui Israel

7 Acestea s‑au întâmplat din cauză că fiii lui Israel au păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul lor, Care i‑a scos din țara Egiptului, de sub stăpânirea lui Faraon, regele Egiptului. Ei s‑au temut de alți dumnezei 8 și au urmat obiceiurile neamurilor pe care DOMNUL le alungase dinaintea fiilor lui Israel, și obiceiurile făcute de regii lui Israel. 9 Fiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva DOMNULUI, Dumnezeul lor, fapte care nu erau drepte. Ei și‑au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnurile străjerilor până la cetățile fortificate. 10 Și‑au ridicat stâlpi sacri și AȘERE^[3] pe orice deal înalt și sub orice copac verde. 11 Au ars tămâie pe toate înălțimile, la fel ca neamurile pe care le‑a izgonit DOMNUL dinaintea lor și au făcut lucruri rele, mâniindu‑L pe DOMNUL. 12 Ei au slujit idolilor, deși DOMNUL le spusese: „Să nu faceți lucrul acesta!“^[4] (Ex 20:4) 13 DOMNUL le‑a avertizat pe Israel și pe Iuda prin toți profeții Săi și prin toți văzătorii, zicând: „Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele și păziți poruncile și hotărârile Mele, potrivit cu toată Legea pe care am poruncit‑o părinților voștri și pe care v‑am trimis‑o prin robii Mei, profeții!“ 14 Dar ei n‑au ascultat. Și‑au înțepenit ceafa și ea a devenit precum ceafa părinților lor, care nu crezuseră în DOMNUL, Dumnezeul lor. 15 Ei I‑au respins hotărârile, legământul încheiat cu părinții lor și mărturiile pe care li le‑a dat El. Au umblat după deșertăciune^[5] și au devenit ei înșiși deșertăciune. S‑au luat după neamurile care erau în jurul lor, cu toate că DOMNUL le poruncise să nu facă asemenea lor. 16 Ei au renunțat la toate poruncile DOMNULUI, Dumnezeul lor, și și‑au turnat ca idoli doi viței și un stâlp al AȘEREI^[6]. S‑au închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑au slujit lui BAAL. (2 Re 13:6) 17 Și‑au trecut prin foc^[7] fiii și fiicele, s‑au ocupat cu divinația^[8] și cu interpretarea semnelor^[9] și s‑au vândut ca să facă ce este rău în ochii DOMNULUI, mâniindu‑L. (Gen 44:5; Gen 44:15; Deut 18:10) 18 De aceea DOMNUL S‑a mâniat foarte tare pe Israel și l‑a îndepărtat din prezența Lui, astfel încât n‑a mai rămas decât seminția lui Iuda. 19 Însă nici Iuda nu a păzit poruncile DOMNULUI, Dumnezeul lui, ci a urmat obiceiurile făcute de Israel. 20 Atunci DOMNUL i‑a respins pe toți urmașii lui Israel, i‑a smerit^[10], i‑a dat pe mâna jefuitorilor și, în cele din urmă, i‑a izgonit din prezența Lui. 21 Căci atunci când El îl despărțise pe Israel de Casa lui David, ei îl făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a înstrăinat pe Israel de DOMNUL și l‑a făcut să săvârșească un mare păcat. 22 Fiii lui Israel au continuat să săvârșească toate păcatele pe care le‑a făcut Ieroboam și nu s‑au depărtat de ele, 23 până ce DOMNUL l‑a îndepărtat pe Israel din prezența Sa, așa cum vestise prin toți robii Săi, profeții. Și astfel Israel a fost luat de pe teritoriul său și dus în captivitate, în Asiria, unde a rămas până în ziua aceasta.

Colonizarea Samariei

24 Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvayim și i‑a așezat în cetățile Samariei, în locul fiilor lui Israel. Ei au luat în stăpânire Samaria și au locuit în cetățile ei. 25 Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de DOMNUL și, prin urmare, DOMNUL a trimis împotriva lor niște lei care au ucis câțiva dintre ei. 26 Atunci i‑au zis împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le‑ai exilat și le‑ai pus să locuiască în cetățile Samariei, nu cunosc cerințele Dumnezeului țării. El a trimis împotriva lor niște lei, iar acestea au fost omorâte de ei pentru că nu cunosc cerințele Dumnezeului țării!“ 27 Atunci împăratul Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteți‑l pe unul din preoții care au fost luați captivi de acolo. Acesta să meargă și să locuiască acolo, ca să‑i învețe cerințele Dumnezeului țării.“ 28 Unul din preoții care fusese luat captiv din Samaria s‑a întors, a locuit la Betel și i‑a învățat cum să se teamă de DOMNUL. 29 Dar fiecare neam și‑a făcut proprii lui dumnezei în cetățile în care locuiau și i‑au pus în temple, pe înălțimile zidite de samariteni. 30 Oamenii din Babilon l‑au făcut pe SUCOT-BENOT, oamenii din Cuta l‑au făcut pe NERGAL, oamenii din Hamat l‑au făcut pe AȘIMA, 31 iar cei din Ava i‑au făcut pe NIBHAZ și pe TARTAK. Cei din Sefarvayim își ardeau fiii în foc, ca jertfă pentru ADRA-MELEK și ANA‑MELEK, dumnezeii din Sefarvayim. 32 Ei erau temători de DOMNUL, dar totodată și‑au numit pentru ei înșiși tot felul de preoți ai înălțimilor, care aduceau pentru ei jertfe în templele de pe înălțimi. 33 Astfel, ei se temeau de DOMNUL, dar slujeau și dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor din care au fost aduși. 34 Până în ziua aceasta, ei au aceleași obiceiuri vechi. Ei nu se închină DOMNULUI. Nu păzesc nici hotărârile și judecățile lor și nici Legea și poruncile pe care le‑a dat DOMNUL urmașilor lui Iacov, căruia i‑a pus numele Israel. 35 DOMNUL încheiase cu ei un legământ și le poruncise, zicând: „Să nu vă temeți de alți dumnezei, să nu vă închinați lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe, 36 ci să vă temeți de DOMNUL, Care v‑a scos din țara Egiptului cu mare putere și cu braț întins. Lui să vă închinați și Lui să‑I aduceți jertfe! 37 Vegheați întotdeauna să păziți hotărârile, judecățile, Legea și poruncile pe care le‑a scris pentru voi și să nu vă temeți de alți dumnezei. 38 Să nu uitați legământul pe care Eu l‑am încheiat cu voi și să nu vă temeți de alți dumnezei, 39 ci să vă temeți de DOMNUL, Dumnezeul vostru, și El vă va elibera din mâna tuturor dușmanilor voștri.“ 40 Ei însă n‑au ascultat, ci au urmat vechile lor obiceiuri. 41 Așadar, aceste neamuri se temeau de DOMNUL, dar slujeau și chipurilor lor cioplite. Până în ziua aceasta, copiii lor și copiii copiilor lor fac ceea ce au făcut și părinții lor.