1Mare este DOMNUL și foarte vrednic de laudă, în cetatea Dumnezeului nostru, muntele Lui cel sfânt!2Frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sion, în părțile îndepărtate ale nordului, cetatea Marelui Împărat!3În palatele ei, Dumnezeu Se face cunoscut ca fiind întăritura ei.4Iată că regii se adunaseră și înaintaseră cu toții,5dar când au văzut cetatea, au înlemnit, s‑au îngrozit și s‑au grăbit să fugă.6I‑a apucat un cutremur acolo, un chin precum al celei care naște.7Cu vântul de răsărit ai sfărâmat corăbiile de Tarșiș[1].8Ceea ce am auzit, am și văzut în cetatea DOMNULUI Oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o întărește pe vecie! Selah9Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim în mijlocul Templului Tău!10Dumnezeule, așa cum este Numele Tău, tot astfel și lauda Ta ajunge până la marginile lumii. Dreapta Ta este plină de dreptate.11Muntele Sion se bucură și satele lui Iuda se înveselesc datorită judecăților Tale.12Ocoliți Sionul, înconjurați‑l, numărați‑i turnurile!13Admirați‑i fortificațiile, străbateți‑i[2] citadelele, ca să povestiți generației următoare!14Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci! El ne va conduce până la moarte!