1DOMNUL este lumina și mântuirea mea; de cine să mă tem? DOMNUL este refugiul vieții mele; de cine să‑mi fie frică?2Când se apropie răufăcătorii de mine ca să‑mi devoreze carnea, tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei, se poticnesc și cad.3Chiar dacă o armată și‑ar așeza tabăra împotriva mea, inima mea nu s‑ar teme. Chiar dacă s‑ar porni război împotriva mea, chiar și atunci aș fi încrezător.4Un singur lucru cer de la DOMNUL și‑l caut cu stăruință: să locuiesc în Casa DOMNULUI în toate zilele vieții mele, ca să privesc frumusețea DOMNULUI și să‑L caut în Templul Lui.5Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea, mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său și mă va înălța pe o stâncă.6Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor care sunt în jurul meu. De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie. Voi cânta și Îl voi lăuda pe DOMNUL.7DOAMNE, ascultă‑mi glasul când Te chem, arată‑Ți bunăvoința față de mine și răspunde‑mi!8Inima îmi spune din partea Ta: „Caută fața Mea!“[1] DOAMNE, fața Ta o caut!9Nu‑Ți ascunde fața de mine, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu. Nu mă lăsa și nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!10Chiar dacă tatăl meu și mama mea m‑ar părăsi, DOMNUL m‑ar primi.[2]11DOAMNE, învață‑mă calea Ta, condu‑mă pe cărarea cea netedă, din cauza dușmanilor mei.12Nu mă lăsa în voia vrăjmașilor mei, căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși care suflă violență.13O, dacă n‑aș fi crezut că voi vedea bunătatea DOMNULUI pe pământul celor vii…!14Nădăjduiește în DOMNUL! Fii tare și încurajează‑ți inima! Nădăjduiește în DOMNUL!