1Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște, decât o casă plină de cărnuri[1], cu ceartă.2Un rob înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire ca unul din frați.3Creuzetul este pentru argint, și cuptorul pentru aur, dar Cel Ce testează inimile este DOMNUL.4Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite, și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase.5Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.6Coroana bătrânilor sunt nepoții[2], iar gloria copiilor sunt părinții lor.7Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil.8Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei; oriîncotro se întoarce, ea reușește.9Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea, dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.10O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput, decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit.11Cel rău este înclinat doar spre revoltă; un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.12Mai bine să întâlnești o ursoaică prădată de puii ei, decât un nesăbuit în nebunia lui.13Dacă un om întoarce rău pentru bine, nu se va îndepărta răul de casa lui.14Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape; renunță, înainte de a izbucni cearta!15Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune înaintea DOMNULUI.16Ce folos au banii în mâna celui nesăbuit? Ca să cumpere înțelepciunea? Dar n‑are minte…17Prietenul iubește oricând, iar fratele s‑a născut să fie alături în necaz.18Omul nechibzuit dă garanție și girează pentru semenul său.19Cine iubește cearta iubește fărădelegea; cine‑și face poarta înaltă caută distrugerea.20Cel cu inima necinstită nu găsește binele, și cel cu limba înșelătoare cade în necaz.21Cine naște un nesăbuit va avea întristare, și tatăl unui nebun nu va avea bucurie.22O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.23Cel rău acceptă mita pe ascuns, ca să corupă căile judecății.24Înțelepciunea este înaintea omului priceput, dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului.25Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său și amărăciune celei ce l‑a născut.26Nu este bine să‑l pedepsești pe cel drept, nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor.27Cel ce‑și înfrânează cuvintele are cunoștință, și cel cu duhul prețios[3] este un om priceput.28Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace și priceput dacă‑și ține gura.