1Orice femeie înțeleaptă își zidește casa, dar cea nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei.2Cine umblă cu dreptate se teme de DOMNUL, dar cel ce se îndepărtează de căile Lui Îl disprețuiește.3Vorbirea nebunului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înțelepți sunt păziți de înseși buzele lor.4Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belșug de roade.5Un martor adevărat nu minte, dar un martor fals răsuflă minciuni.6Batjocoritorul caută înțelepciunea, dar n‑o găsește, însă, pentru cel priceput, cunoștința este un lucru ușor.7Depărtează‑te de omul nesăbuit pentru că nu vei găsi cunoștință pe buzele lui!8Înțelepciunea celui chibzuit îl face să‑și înțeleagă calea, dar nebunia nesăbuiților este înșelătoare.9Nebunii glumesc cu păcatul[1], dar între cei drepți este bunăvoință.10Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu poate lua parte la bucuria ei.11Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor drepți va înflori.12Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții.13Chiar și în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârși în întristare.14Cel cu inima rătăcită se va sătura de căile lui, dar omul bun va fi săturat cu ale lui.15Cel naiv crede orice vorbă, dar cel chibzuit își gândește bine pașii.16Cel înțelept se teme și se depărtează de rău, dar cel nesăbuit este îngâmfat și încrezător.17Cel iute la mânie face prostii, și omul cu intenții rele este urât de alții.18Cei naivi moștenesc nebunie, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu multă cunoștință.19Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni și cei ticăloși se vor pleca la porțile celui drept.20Săracul este urât chiar și de semenii lui, dar bogatul are mulți prieteni.21Cel ce‑și disprețuiește semenul păcătuiește, dar ferice de cel ce arată bunăvoință față de cei săraci.22Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc îndurare și credincioșie.23În orice trudă există și un câștig, dar a spune doar cuvinte de pe buze duce numai la sărăcie.24Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți, dar nebunia nesăbuiților este nebunie.[2]25Un martor adevărat eliberează suflete[3], dar cel ce răsuflă minciuni aduce înșelătoria.26În teama de DOMNUL există o puternică încredere; El va fi un adăpost pentru fiii Lui.27Teama de DOMNUL este un izvor de viață, îndepărtând omul de la cursele morții.28Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuși, prințul este ruinat.29Cel încet la mânie are mare pricepere, dar cel iute la mânie înalță nebunia.30O inimă liniștită este viața trupului, dar gelozia este putrezirea oaselor.31Cine‑l asuprește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul său, dar cine arată bunăvoință față de nevoiaș Îl onorează pe Dumnezeu.32Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept găsește adăpost chiar și în propria moarte.33Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput și se lasă cunoscută în mijlocul nesăbuiților.34Dreptatea înalță un neam, dar păcatul este o rușine pentru orice popor.35Bunăvoința regelui este pentru slujitorul înțelept, dar mânia lui este pentru cel care‑l face de rușine.