1O rostire cu privire la Valea Vedeniei. Ce vreți să arătați, de v‑ați urcat cu toții pe acoperișuri,2oraș plin de zarvă, cetate gălăgioasă și plină de dezmăț? Cei uciși dintre ai tăi n‑au fost răpuși de sabie, nu au murit în luptă.3Toți conducătorii tăi au fugit împreună, însă au fost prinși fără să se folosească arcul. Toți dintre ai tăi care au fost găsiți, au fost capturați împreună, deși fugiseră departe.4De aceea am zis: „Întoarceți‑vă privirile de la mine! Lăsați‑mă să vărs lacrimi amare! Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru distrugerea fiicei poporului meu!“5Căci este o zi de învălmășeală, de călcat în picioare și de groază din partea Stăpânului, DOMNUL Oștirilor, în Valea Vedeniei, o zi de surpare a zidului și de zbierat la munți.6Elamul își poartă tolba cu săgeți, înaintând cu care de luptă, oameni, călăreți, iar Chirul își dezvelește scutul.7Văile tale cele mai alese sunt pline de care, iar călăreții stau pregătiți de luptă la porțile cetății.8El înlătură scutul lui Iuda. În acea zi, ai căutat după arme în Palatul Pădurii.9Ați văzut că spărturile Cetății lui David sunt multe și ați adunat apele Iazului de Jos.10Ați numărat casele Ierusalimului și ați dărâmat casele pentru a fortifica zidul.11Între cele două ziduri ați făcut un rezervor pentru apele iazului cel vechi, dar nu ați privit spre Cel Ce l‑a făcut și nu v‑ați uitat la Cel Ce l‑a întocmit din vechime.12În ziua aceea, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, v‑a chemat să plângeți și să vă jeliți, să vă smulgeți părul și să vă îmbrăcați în sac.13Dar iată, dimpotrivă, la voi a fost veselie și petrecere, au fost boi tăiați și oi înjunghiate! S‑a mâncat carne, s‑a băut vin și s‑a strigat: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“14DOMNUL Oștirilor mi S‑a descoperit, spunându‑mi: „Această nelegiuire a voastră nu va fi ispășită până veți muri“, zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor.15Așa vorbește Stăpânul, DOMNUL Oștirilor: „Du‑te la acel administrator, la Șebna, care răspunde de palat, și spune‑i:16«Ce drept ai tu aici și pe cine ai tu pe aceste locuri, de ți‑ai săpat chiar aici un mormânt, un mormânt săpat pe înălțime, un loc dăltuit în stâncă?17Iată! DOMNUL te va azvârli cu putere[1], omule, și te va înșfăca cu tărie![2]18Te va înfășura strâns și, ca pe o minge, te va arunca într‑o țară întinsă; acolo vei muri și acolo îți vor rămâne carele tale frumoase, tu, rușinea palatului stăpânului tău!19Te voi da afară din slujbă și vei fi doborât de pe poziția ta.»20În ziua aceea îl voi chema pe robul Meu, pe Eliachim, fiul lui Hilchia,21îl voi îmbrăca cu tunica ta și‑l voi încinge cu cingătoarea ta, iar autoritatea ta i‑o voi da lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru Casa lui Iuda.22Voi așeza cheia Casei lui David pe umărul lui. Ce va deschide el, nimeni nu va închide, iar ce va închide, nimeni nu va deschide!23Îl voi împlânta ca pe un țăruș într‑un loc sigur și va fi un scaun de onoare pentru casa tatălui său.24Vor sprijini pe el toată gloria casei tatălui său: urmașii și vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la urcioare.25În ziua aceea, zice DOMNUL Oștirilor, țărușul împlântat în loc sigur va fi scos. Va fi tăiat și va cădea, iar povara care era pe el va fi doborâtă“, căci DOMNUL a vorbit.