Isaia 13

Noua Traducere Românească

1 O rostire cu privire la Babilon, pe care a văzut‑o Isaia, fiul lui Amoț.2 „Ridicați un steag pe un munte pleșuv și strigați tare la ei! Faceți‑le semn cu mâna să intre pe porțile nobililor!3 Eu Însumi am poruncit sfinților Mei și Mi‑am chemat vitejii – pe cei ce se bucură de măreția Mea – să‑Mi ducă la îndeplinire mânia.“4 Un tumult se aude pe munți, ca al unui popor numeros. Un vuiet de împărății, de neamuri adunându‑se. DOMNUL Oștirilor Își strânge oștirea pentru luptă.5 Ei vin dintr‑o țară îndepărtată, de la marginea cerurilor. DOMNUL și uneltele mâniei Sale vin ca să distrugă întreaga țară.6 Gemeți, căci ziua DOMNULUI este aproape! Va veni ca o devastare din partea Celui Atotputernic[1].7 De aceea toate mâinile vor slăbi, inima oricărui om se va înmuia8 și toți se vor îngrozi. Chinurile și durerile îi vor apuca și se vor zvârcoli ca o femeie în travaliu. Se vor uita îngroziți unul la altul, cu fețele înroșite.9 Iată, vine ziua DOMNULUI, o zi a cruzimii! Vine cu mânie și urgie aprinsă, pentru a face din țară un pustiu și pentru a nimici păcătoșii din ea.10 Stelele cerurilor și constelațiile lor nu‑și vor mai arăta lumina; soarele va fi întunecat la răsăritul lui, iar luna nu‑și va mai trimite lumina.11 „Voi pedepsi lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirea lor. Voi pune capăt mândriei celor aroganți și voi doborî trufia celor groaznici.12 Îl voi face pe om mai rar decât aurul pur, și pe oameni mai rari decât aurul de Ofir.13 Pentru aceasta, voi face să se cutremure cerurile, iar pământul se va zgudui din temelii din cauza furiei DOMNULUI Oștirilor, în ziua aprigei Lui mânii.14 Se va‑ntâmpla că, asemenea unei gazele urmărite sau a unei turme fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul lui, fiecare va fugi în țara lui.15 Oricine va fi găsit va fi străpuns și oricine va fi capturat va cădea ucis de sabie.16 Copiii lor vor fi zdrobiți în bucăți înaintea ochilor lor, casele lor vor fi jefuite, iar soțiile lor vor fi necinstite.17 Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi, cărora nu le va păsa de argint și nu‑și vor găsi plăcerea în aur.18 Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri. De rodul pântecului nu vor avea milă, iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.19 Iar Babilonul, frumusețea împărățiilor, splendoarea măreției caldeenilor, va arăta ca Sodoma și Gomora în vremea când le‑a distrus Dumnezeu.[2]20 Nu va mai fi locuit niciodată, nu va mai sălășlui nimeni în el pentru tot restul generațiilor. Niciun arab nu‑și va întinde cortul acolo și niciun păstor nu‑și va odihni turma în acel loc.21 Ci animalele deșertului vor sta acolo: șacalii[3] îi vor umple casele, struții vor locui acolo, iar țapii sălbatici vor zburda în acel loc.22 Hienele vor urla în palatele sale, iar șacalii – în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape, și zilele nu‑i vor fi prelungite.“