1Iov a zis:2„Cu siguranță, voi sunteți glasul celor mulți[1] și înțelepciunea va muri odată cu voi.3Dar ca și voi am și eu minte, nu sunt mai prejos decât voi. Cine nu știe toate aceste lucruri?4Am ajuns de râsul prietenilor mei, eu, care L‑am chemat pe Dumnezeu și mi‑a răspuns; am ajuns de râs, eu, cel drept și fără pată.5O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine, este pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.6Corturile tâlharilor sunt în pace și cei ce‑L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranță, purtându‑și zeul în mâini[2].7Dar întreabă animalele, și te vor învăța, și păsările cerului, iar ele îți vor spune;8sau plânge‑te pământului, și el te va învăța, și peștilor mării, iar ei îți vor istorisi.9Care dintre toate acestea nu știe că mâna DOMNULUI le‑a făcut?10În mâna Sa se află sufletul a tot ce este viu și suflarea oricărui trup omenesc.11Oare nu distinge urechea cuvintele, iar gustă cerul gurii mâncarea?12Înțelepciunea este la cei în vârstă, iar priceperea, în lungimea zilelor.13La Dumnezeu se află înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea sunt ale Lui.14Iată, ce dărâmă El, nu poate fi rezidit. Când El închide un om, acesta nu poate fi eliberat.15Iată, El oprește apele și totul se usucă; când El le dă drumul, acestea devastează țara.16Ale Lui sunt tăria și înțelepciunea; cel înșelat și cel ce înșală sunt sub stăpânirea Lui.17El îi duce pe sfetnici desculți și îi face nebuni pe judecători.18El desface cingătorile împăraților și le leagă coapsele cu o frânghie.19El îi duce pe preoți desculți și îi răstoarnă pe cei demult statornici.20El închide gura celor demni de încredere și le ia discernământul celor bătrâni.21El revarsă dispreț asupra nobililor și îl dezarmează pe cel puternic.[3]22El descoperă adâncimile întunericului și aduce la lumină umbra morții.[4]23El înalță neamurile și tot El le distruge, El le face să crească și tot El le împrăștie.24El ia mintea conducătorilor pământului și‑i face să rătăcească printr‑o pustietate fără drum.25Bâjbâie în întuneric fără lumină, se clatină ca un om beat.