1Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domnul slavei, într‑o atitudine părtinitoare.2Căci dacă intră în adunarea[1] voastră un om cu un inel de aur, într‑o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într‑o haină murdară,3iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și‑i spuneți: „Tu așază‑te aici, pe locul acesta bun![2]“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază‑te lângă[3] scăunașul[4] meu!“, (2 Cro 9:18; Ps 110:1)4oare n‑ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n‑ați devenit judecători cu gânduri rele?5Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i‑a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției[5] pe care le‑a promis‑o celor ce‑L iubesc?6Însă voi l‑ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale?7Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi?8Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“[6], bine faceți. (Lev 19:18)9Dar dacă sunteți părtinitori, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă.10Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într‑o singură poruncă, s‑a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor.11Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“[7] a spus și: „Să nu ucizi“[8]. Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. (Ex 20:13; Ex 20:14; Deut 5:17; Deut 5:18)12Astfel să vorbiți și astfel să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății.13Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n‑a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
Credința și fapta
14Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să‑l mântuiască?15Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică,16iar unul dintre voi le spune: „Duceți‑vă în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos?17Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși.18Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată‑mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin[9] faptele mele!19Tu crezi că Dumnezeu este Unul[10]; bine faci! Dar și demonii cred – și se înfioară!“ (Deut 6:4)20Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare[11]?21Avraam, tatăl nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l‑a oferit pe altar pe fiul său, Isaac?22Vezi deci că credința lucra împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită prin fapte.23Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate“[12]. Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. (Gen 15:6)24Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință.25Tot așa și prostituata Rahab: n‑a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i‑a primit ca oaspeți pe mesageri și i‑a trimis apoi pe un alt drum?26Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.