1A treia zi împărăteasa Estera s‑a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea interioară a palatului împăratului, chiar în fața palatului împăratului. Împăratul ședea pe tronul său imperial, în palatul împărătesc, în fața intrării palatului.2Împăratul a văzut‑o pe împărăteasa Estera stând în curte. Ea a căpătat bunăvoință înaintea[1] lui, și el i‑a întins Esterei sceptrul de aur pe care‑l ținea în mână. Estera s‑a apropiat și a atins vârful sceptrului.3Împăratul a întrebat‑o: – Ce ți s‑a întâmplat, împărăteasă Estera? Care‑ți este cererea? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, ți se va da!4Estera a răspuns: – Dacă împăratul găsește că este bine, să vină astăzi împreună cu Haman la ospățul pe care i l‑am pregătit!5Împăratul a zis: – Grăbiți‑l pe Haman să facă după dorința Esterei! Împăratul și Haman au venit la ospățul pregătit de Estera.6În timp ce petreceau bând vin, împăratul i‑a zis Esterei: – Care‑ți este dorința? Îți va fi împlinită! Oricare‑ți este cererea, chiar și jumătate din împărăție de ar fi, ți se va face după voie!7Estera a răspuns și a zis: – Iată dorința mea și cererea mea.8Dacă am găsit bunăvoință înaintea împăratului și dacă împăratul găsește că este bine să‑mi accepte dorința și să‑mi îndeplinească cererea, să vină împăratul împreună cu Haman și la ospățul pe care îl voi pregăti pentru ei. Și mâine voi face după cuvântul împăratului.
Ura lui Haman față de Mardoheu
9În acea zi, Haman a ieșit vesel și cu inima mulțumită. Dar când Haman l‑a văzut pe Mardoheu la poarta împăratului și a observat că nu se ridică și nici nu tremură înaintea lui, s‑a umplut de mânie împotriva acestuia.10Haman s‑a stăpânit totuși și s‑a dus acasă. Apoi a trimis după prietenii lui și după Zereș, soția sa.11Haman le‑a vorbit despre splendoarea bogățiilor sale, despre mulțimea fiilor săi și despre tot ce făcuse împăratul ca să‑l înalțe, punându‑l deasupra demnitarilor și a slujitorilor împăratului.12Apoi Haman a zis: – Mai mult, împărăteasa Estera nu a invitat pe nimeni, alături de împărat, la ospățul pe care l‑a pregătit, decât pe mine, iar mâine m‑a chemat din nou împreună cu împăratul.13Toate acestea însă nu au valoare pentru mine, câtă vreme îl văd pe iudeul Mardoheu stând la poarta împăratului.14Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii săi i‑au zis: – Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți[2], iar în zori cere‑i împăratului să‑l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du‑te împreună cu împăratul la ospăț și fii vesel! Sfatul i‑a plăcut lui Haman și el a pregătit spânzurătoarea.