1Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doisprezece ani.2El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI, totuși nu cum făcuse tatăl său și mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui BAAL[1], pe care‑l făcuse tatăl său.3El însă a săvârșit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de ele.4Meșa, regele Moabului, era crescător de oi și era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor.5Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s‑a răsculat împotriva regelui lui Israel.6Regele Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat întregul Israel.7El a plecat și a trimis la Iehoșafat, regele lui Iuda, să‑i spună: – Regele Moabului s‑a răsculat împotriva mea. Vii cu mine la luptă împotriva Moabului? Acesta a răspuns: – Mă voi sui! Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.8Apoi a întrebat: – Pe care drum să ne suim? Ioram a răspuns: – Pe drumul prin pustia Edomului.9Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n‑a mai fost apă pentru tabără și pentru animalele care mergeau alături de ei.10Atunci regele lui Israel a zis: – Ah, DOMNUL i‑a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului?11Dar Iehoșafat a zis: – Nu este aici niciun profet al DOMNULUI prin care să‑L întrebăm pe DOMNUL? Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns: – Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie[2].12Iehoșafat a zis: – Cuvântul DOMNULUI este cu el! Atunci regele lui Israel, Iehoșafat și regele Edomului au coborât la el.13Elisei i‑a zis regelui lui Israel: – Ce am eu de‑a face cu tine? Du‑te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale! Regele lui Israel i‑a răspuns: – Nu, căci DOMNUL a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului.14Elisei a zis: – Viu este DOMNUL Oștirilor[3], înaintea Căruia stau, că, dacă nu l‑aș avea în vedere pe Iehoșafat, regele lui Iuda, nici nu m‑aș uita la tine, și nici nu te‑aș vedea. (Gen 2:1; Ex 7:4; Deut 4:19; Ios 5:14; 1 Re 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Is 40:26)15Acum, aduceți‑mi un cântăreț cu o harfă. În timp ce cântărețul cânta, mâna DOMNULUI a fost peste Elisei,16și el a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Faceți în acest ued[4] groapă lângă groapă,17pentru că – așa vorbește DOMNUL – deși nu veți vedea vânt sau ploaie, uedul acela se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre.18Însă acesta este un lucru mărunt în ochii DOMNULUI. El îl va da și pe Moab în mâinile voastre.19Veți cuceri toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți distruge cu pietre fiecare ogor bun.»“20În dimineața următoare, în timp ce se aducea darul de mâncare, iată că a venit apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s‑a umplut de apă.21Atunci toți moabiții, când au auzit că regii au pornit la luptă împotriva lor, i‑au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele, tineri și bătrâni, și au stat la hotar.22Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele.23„Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s‑au luptat între ei și s‑au omorât unii pe alții! Acum, la pradă, Moab!“24Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliții s‑au ridicat și i‑au lovit pe moabiți până când aceștia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în țară și au învins Moabul.25Le‑au cucerit cetățile, au aruncat fiecare pietre în orice ogor bun, umplându‑le astfel cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile[5] cetății Chir-Hareset, însă prăștiașii au înconjurat‑o și au cucerit‑o.26Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să‑și croiască drum până la regele Edomului, dar n‑au putut.27Atunci l‑a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui, și l‑a adus ca ardere‑de‑tot pe zidul cetății. Era mare mânie împotriva lui Israel. Ei s‑au retras de la regele Moabului și s‑au întors în țară.