Ajutor

Noua traducere în limba românã

Cei doi păstori

1 „Deschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănânce focul cedrii!
2 Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, cei falnici au fost distruşi! Văitaţi-vă, stejari din Başan, căci pădurea cea deasă a fost doborâtă!
3 Se aude vaietul păstorilor, căci le-a fost distrusă gloria1! Se aude răgetul puilor de lei, căci a fost distrusă mândria Iordanului.“
4 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Păstoreşte oile care sunt pentru tăiere!
5 Cei ce le cumpără, le taie şi nu se simt vinovaţi, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul, căci ne-am îmbogăţit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruţă!
6 Căci nu-i voi mai cruţa pe locuitorii ţării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său şi pe mâna regelui său! Ei vor devasta ţara, iar Eu n-o voi izbăvi din mâna lor.“
7 Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere, da, pe cele mai nenorocite oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoinţă2“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – şi am păstorit turma.
8 Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a3 mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise şi el de mine!
9 Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“
10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoinţă“ şi l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.
11 A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au ştiut că acesta era Cuvântul Domnului.
12 Atunci le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata, dacă nu, nu mi-o daţi!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi4.
13 Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului5 preţul aceasta «scump» la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului, în Casa Domnului.
14 Apoi am rupt şi cel de-al doilea toiag, numit „Unire“ , ca să rup astfel frăţia dintre Iuda şi Israel.
15 Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun!
16 Căci iată, voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca şi pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase şi le va smulge copitele.
17 Vai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte turma! Să cadă sabia peste braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul în întregime şi să-i orbească de tot ochiul drept!“
1 <footnote>11:3 Cu referire la hăţişurile de pe malul Iordanului</footnote>
2 <footnote>11:7 Sau: Plăcere; şi în v. 10</footnote>
3 <footnote>11:8 Cel mai probabil cu referire la turmă, la popor</footnote>
4 <footnote>11:12 Preţul unui sclav, printre israeliţi (vezi Ex. 21:32); un preţ derizoriu</footnote>
5 <footnote>11:13 Domnul este ironic aici</footnote>
© 2018 ERF Medien