Ajutor

Noua traducere în limba românã

1 Un maschil1 al lui AsafPoporul meu, ascultă învăţătura mea! Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii mele!
2 Îmi voi deschide gura cu pilde, voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
3 lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat, pe care ni le-au povestit strămoşii noştri.
4 Nu le vom ascunde de fiii noştri, ci vom spune generaţiei următoare isprăvile demne de laudă ale Domnului, puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit.
5 El a ridicat o mărturie în Iacov, a pus o Lege în Israel şi a poruncit strămoşilor noştri să-şi înveţe fiii din ea,
6 pentru ca generaţia următoare, fiii care se vor naşte, să o cunoască, şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
7 să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să-I împlinească poruncile;
8 să nu fie ca strămoşii lor, o generaţie neascultătoare şi răzvrătită, o generaţie care nu şi-a pregătit inima şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.
9 Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul, au fugit în ziua bătăliei:
10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu, refuzând să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat faptele şi minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le făcuse înaintea strămoşilor lor în câmpia Ţoan din ţara Egiptului.
13 A despărţit marea şi i-a trecut prin ea, punând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua, şi toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în pustie, ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente şi să curgă apa râuri-râuri.
17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El, răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Desigur, El a lovit stânca din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri, însă va putea El oare să ne dea şi pâine, va putea El să dea carne poporului Său?“
21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra. S-a aprins un foc împotriva lui Iacov şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus şi a deschis porţile cerului.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare şi le-a dat grâu ceresc.
25 Au mâncat cu toţii pâine aleasă2 şi le-a trimis hrană pe săturate.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă şi cu înaripate multe cât nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei, împrejurul locuinţelor lor.
29 Au mâncat şi s-au îmbuibat, căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta, chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor, omorând pe cei mai viguroşi dintre ei şi doborând pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască şi, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut.
33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune şi anilor lor în teroare.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau, se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gurile lor şi cu limba lor Îl minţeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui şi nu se încredeau în legământul Lui.
38 Totuşi El a fost milos; le-a iertat nelegiuirea şi nu i-a nimicit. De multe ori Şi-a retras mânia şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne, doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40 De câte ori I s-au răzvrătit în deşert şi L-au întristat în pustie!
41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu, îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna Lui – de ziua când i-a izbăvit de duşman,
43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt şi minunile Sale în câmpia Ţoan:
44 cum le-a prefăcut râurile în sânge şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat şi broaşte care i-au prăpădit;
46 cum le-a dat roadele pradă omizii şi munca lor pradă lăcustei;
47 cum le-a ruinat viile cu grindină şi sicomorii cu lapoviţă3;
48 cum le-a dat vitele pradă grindinei şi cirezile pradă fulgerului;
49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă, furia, indignarea şi necazul, îngeri împuterniciţi să le facă rău;
50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei, fără să le scape sufletul de la moarte, dându-le viaţa pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului, pârga puterii din corturile lui Ham;
52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă, i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă, în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea;
54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte, la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri, cum le-a dat teritoriul în moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.
56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi s-au răzvrătit împotriva Lui; nu au păzit mărturiile Lui.
57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor; s-au schimbat ca un arc în care nu mai poţi avea încredere.
58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor, prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără şi a urgisit rău pe Israel.
60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo, Cortul în care locuia printre oameni.
61 Şi-a lăsat tăria4 în captivitate şi slava – în mâna duşmanului.
62 Şi-a dat poporul pradă sabiei; Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc, iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate5.
64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie, iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.
65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise, ca viteazul înveselit de vin.
66 Şi-a înlăturat duşmanii; i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif şi nu a ales seminţia lui Efraim.
68 A ales însă seminţia lui Iuda şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.
69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui, l-a luat de la staulele oilor,
71 l-a adus dinapoia mieilor ca să păstorească pe poporul Său, Iacov, şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă şi i-a condus cu mâini pricepute.
1 <footnote>78 Titlu. Vezi Ps. 32</footnote>
2 <footnote>78:25 Lit.: pâinea celor puternici; LXX: pâinea îngerilor (vezi şi Ps. 103:20)</footnote>
3 <footnote>78:47 Sau: cu îngheţ</footnote>
4 <footnote>78:61 Vezi 1 Sa 4:17, 21</footnote>
5 <footnote>78:63 Prin cântece de nuntă</footnote>
© 2017 ERF Medien