Ajutor

Noua traducere în limba românã

Focul DOMNULUI

1 După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit şi s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor şi a mistuit o parte din marginea taberei.
2 Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului şi focul s-a stins.
3 Locul acela s-a numit Tabera1 pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.

Prepeliţele

4 După aceea, adunătura de oameni2 care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaţ, astfel că şi israeliţii s-au plâns din nou şi au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm?
5 Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.
6 Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!“
7 Mana era ca sămânţa de coriandru, iar la culoare era ca şi răşina.
8 Poporul umbla prin împrejurimi şi o aduna, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu untdelemn.
9 Mana cădea odată cu lăsarea rouăi noaptea în tabără.
10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui şi la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înţeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.
11 Moise i-a zis Domnului: – De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoinţă la Tine şi ai lăsat asupra mea povara acestui popor?
12 Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre ţara pe care ai jurat părinţilor lor că le-o vei da?
13 De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin şi plâng înaintea mea şi zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“
14 Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine.
15 Dacă aşa te porţi cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine şi nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!
16 Domnul i-a răspuns lui Moise: – Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care ştii că sunt sfetnici ai poporului şi supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine.
17 Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine şi-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine şi astfel n-o vei mai purta singur.
18 Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine; veţi mânca şi carne, pentru că v-aţi plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncaţi.
19 Nu veţi mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile,
20 ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul Care este în mijlocul vostru, zicând: «De ce am ieşit oare din Egipt?»“
21 Dar Moise I-a zis: – Poporul care este cu mine este de şase sute de mii de oameni care merg pe jos şi Tu zici: „Le voi da carne ca să mănânce o lună întreagă!“
22 Sunt destule turme şi cirezi să tăiem? Este destul peşte în mare să prindem?
23 Domnul i-a răspuns lui Moise: – Este oare mâna Domnului prea scurtă? Vei vedea acum dacă se va adeveri sau nu Cuvântul Meu.
24 Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului.
25 Apoi Domnul S-a coborât în nor, i-a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el şi L-a pus peste bătrâni; când Duhul S-a aşezat peste ei au început să profeţească. Dar după aceea n-au mai profeţit.
26 În tabără rămăseseră doi oameni: pe unul îl chema Eldad, iar pe celălalt Medad. Duhul S-a aşezat şi peste ei; aceştia erau dintre cei scrişi, dar nu se duseseră la Cort aşa că au profeţit în tabără.
27 Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise: – Eldad şi Medad profeţesc în tabără.
28 Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţe, i-a zis lui Moise: – Moise, stăpânul meu, opreşte-i!
29 Dar Moise i-a răspuns: – Eşti gelos de dragul meu? Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!
30 Apoi Moise şi sfatul bătrânilor lui Israel3 s-au întors în tabără.
31 Domnul a trimis un vânt puternic care a adus prepeliţe dinspre mare şi le-a făcut să zboare4 pe lângă tabără, cale de o zi, de o parte şi de alta a taberei, la o înălţime de doi coţi de la pământ.
32 Toată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri5. Ei şi le-au întins în jurul taberei.
33 Dar în timp ce carnea le era încă între dinţi, înainte să o mestece, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o mare urgie.
34 Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava6 pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.
35 De la Chibrot-Hataava, poporul a călătorit spre Haţerot şi s-a oprit acolo.
1 <footnote>11:3Tabera înseamnă Pârjol</footnote>
2 <footnote>11:4 Este vorba despre acea mulţime amestecată de non-israeliţi care au plecat din Egipt împreună cu israeliţii (vezi Ex. 12:38)</footnote>
3 <footnote>11:30 Lit.: bătrânii lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit. bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); peste tot în carte</footnote>
4 <footnote>11:31 Sensul frazei în ebraică este nesigur: prepeliţele fie zburau la o înălţime de 1 m de la pământ, fie zăceau în mormane înalte de 1 m</footnote>
5 <footnote>11:32 Aproximativ 2200 l</footnote>
6 <footnote>11:34Chibrot-Hataava înseamnă Mormintele Poftei</footnote>
© 2017 ERF Medien