1O rostire a Cuvântului DOMNULUI către Israel prin Maleahi.[1]
Întâietatea lui Iacov
2„V‑am iubit! zice DOMNUL. Dar voi întrebați: «Cum ne‑ai iubit?» N‑a fost Esau fratele lui Iacov? zice DOMNUL. Și totuși pe Iacov l‑am iubit,3dar pe Esau l‑am urât. I‑am prefăcut munții într‑o pustietate, iar moștenirea lui am dat‑o șacalilor din pustie.“4Dacă Edom ar zice: „Suntem doborâți, dar ne vom întoarce și vom rezidi ruinele!“, atunci așa vorbește DOMNUL Oștirilor[2]: „Ce vor rezidi ei, voi dărâma Eu. Și vor fi numiți: «Teritoriul Răutății, Poporul pe care DOMNUL este indignat pentru totdeauna». (Gen 2:1; Ex 7:4; Deut 4:19; Ios 5:14; 1 Re 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Is 40:26)5Veți vedea lucrul acesta cu ochii voștri și veți zice: «Mărit să fie DOMNUL dincolo de hotarele lui Israel!»
Un cuvânt de mustrare pentru preoți
6Un fiu îl cinstește pe tatăl său și un rob îi dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Și dacă sunt Stăpân, unde este teama față de Mine? vă spune DOMNUL Oștirilor vouă, preoților, care disprețuiți Numele Meu. Voi însă spuneți: «Cum Ți‑am disprețuit noi Numele?»7Aducând pe altarul Meu hrană pângărită. Dar voi întrebați: «Cum Te‑am pângărit?» Spunând că masa DOMNULUI este de disprețuit[3].8Când aduceți ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar când aduceți animale șchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău?[4] Încearcă să le aduci guvernatorului tău! Va fi el oare mulțumit de tine? Te va lua el în seamă? zice DOMNUL Oștirilor. (Lev 22:17)9Și acum, căutați fața lui Dumnezeu ca să‑Și arate bunăvoința față de noi. Vă va lua El în seamă de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?[5], zice DOMNUL Oștirilor.10O, de ar închide careva dintre voi porțile Templului, ca să nu mai aprindeți degeaba focul pe altarul Meu! Nu‑Mi găsesc nicio plăcere în voi, zice DOMNUL Oștirilor, și nu voi accepta niciun dar de mâncare din mâinile voastre.11Căci de la răsăritul soarelui și până la asfințitul lui[6] Numele Meu este mare printre neamuri. Și în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, și se aduc daruri de mâncare curate, căci Numele Meu este[7] mare printre neamuri, zice DOMNUL Oștirilor.12Dar voi Îl batjocoriți, zicând: «Masa Domnului este pângărită și rodul ei este o hrană de disprețuit![8]»13Voi ziceți: «Iată, ce osteneală!» și vă strâmbați la ea[9], zice DOMNUL Oștirilor. Apoi aduceți ce a fost luat prin jaf, ce este șchiop sau bolnav. Da, astfel de daruri de mâncare aduceți! Să le primesc Eu din mâinile voastre? zice DOMNUL.14Blestemat să fie înșelătorul care are în turma sa un mascul sănătos și care, deși jură că‑l va aduce pe acesta, totuși îl jertfește Domnului pe cel cu meteahnă. Căci Eu sunt un Împărat mare, zice DOMNUL Oștirilor, și Numele Meu este de temut printre neamuri.