Ajutor

Noua traducere în limba românã

Pilda cu oaia pierdută

1 Toţi colectorii de taxe1 şi păcătoşii se apropiau de El ca să-L asculte.
2 Dar fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei!“
3 El însă le-a spus următoarea pildă:
4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci şi nouă şi nu se duce după cea pierdută, până când o găseşte?!
5 Iar când o găseşte, o pune bucuros pe umeri,
6 vine acasă şi-şi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!»
7 Tot aşa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă!

Pilda cu moneda pierdută

8 Sau care femeie, dacă are zece drahme2 şi pierde una din ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până când o găseşte?!
9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!»
10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte!“

Pilda fiului risipitor

11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea.3
13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă.
15 S-a dus şi s-a alipit de unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.4
16 Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni!
17 Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului5 şi înaintea ta
19 şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi!’»
20 Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult.
21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!»
22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare!
23 Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l!6 Să mâncăm şi să ne veselim,
24 pentru că acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.
25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri
26 şi l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă.
27 Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.»
28 Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieşit afară şi a stăruit de el săintre.
29 Însă el i-a răspuns tatălui său: – Iată, eu îţi slujesc de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca! Şi mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei!
30 Dar când a venit acest fiu al tău care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!
31 Tatăl i-a zis: – Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău.
32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi acum trăieşte, era pierdut şi a fost găsit!“
1 <footnote>15:1 Vezi nota de la 5:30</footnote>
2 <footnote>15:8 O drahmă era aproximativ echivalentul unui denar (pentru denar, vezi nota de la 7:41); şi în v. 9</footnote>
3 <footnote>15:12 Cf. Deut. 21:17, fiul mai tânăr primea de două ori mai puţin decât întâiul născut </footnote>
4 <footnote>15:15 Un lucru înjositor pentru un iudeu, dat fiind că porcii erau consideraţi animale necurate (cf. Lev. 11:7)</footnote>
5 <footnote>15:18 Sau: împotriva lui Dumnezeu; numele lui Dumnezeu era înlocuit de către iudei, din pietate</footnote>
6 <footnote>15:23Cea mai bună haină, inelul în deget, sandalele în picioare (fiii purtau sandale, sclavii erau desculţi) – semn al poziţiei şi al acceptării (vezi Gen. 41:42; Zah. 3:4); viţelul cel îngrăşat era pregătit şi păstrat pentru ocazii deosebite</footnote>
© 2018 ERF Medien