1Cuvântul DOMNULUI care i‑a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:
Invazia lăcustelor
2Ascultați lucrul acesta, bătrânilor[1]! Luați aminte, toți locuitorii țării! S‑a mai întâmplat așa ceva în zilele voastre sau în zilele părinților voștri? (Deut 19:12; Deut 21:1; Deut 21:18; Deut 22:13; Deut 25:5; Ios 8:10; 2 Sam 3:17; 2 Sam 5:3; 2 Sam 17:4; 1 Re 20:7)3Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să‑l spună copiilor lor, iar copiii lor să‑l istorisească următoarei generații.4Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbe[2]; ceea ce a lăsat lăcusta Arbe, a mâncat lăcusta Ielek și ceea ce a lăsat lăcusta Ielek, a mâncat lăcusta Hasil.[3]5Treziți‑vă, bețivilor, și plângeți! Gemeți, voi, toți băutorii de vin, pentru că vi s‑a luat mustul de la gură!6Căci împotriva țării mele s‑a suit un neam puternic și fără număr. Dinții ei sunt dinți de leu, iar colții ei sunt colți de leoaică.7Mi‑a pustiit viile și mi‑a făcut bucăți smochinii; i‑a jupuit de coajă și i‑a trântit jos, lăsându‑le ramurile decojite.8Bocește așa cum fecioara[4], îmbrăcată cu sac, bocește după bărbatul[5] tinereții ei!9Darurile de mâncare și jertfele de băutură au fost oprite în Casa DOMNULUI, iar preoții, slujitorii DOMNULUI, bocesc.10Ogoarele sunt pustiite, pământul bocește, căci grânele sunt pustiite. Mustul a secat și uleiul s‑a terminat.11Îngroziți‑vă, plugari, gemeți, vieri, din cauza grâului și a orzului, căci roadele câmpului sunt distruse.12Via s‑a uscat, iar smochinul este veștejit; rodiul, palmierul, mărul, toți pomii de pe câmp sunt uscați. Într-adevăr, s‑a veștejit bucuria din mijlocul fiilor omului!
Chemare la pocăință
13Preoților, încingeți‑vă și jeliți! Gemeți, slujitori ai altarului! Veniți, înnoptați îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci darurile de mâncare și jertfele de băutură sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.14Declarați[6] un post, vestiți o adunare. Adunați‑i pe bătrâni, pe toți locuitorii țării, la Casa DOMNULUI, Dumnezeul vostru, și strigați către DOMNUL. (Ioel 2:5)15Vai, ce zi! Căci ziua DOMNULUI este aproape; ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic[7].16Nu s‑a prăpădit hrana sub ochii voștri – adică bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru?17Semințele s‑au pârjolit sub bulgări[8], hambarele sunt pustii, grânarele sunt în dărâmate, căci grânele s‑au uscat.18Cum suspină animalele! Cirezile de vite umblă amețite, pentru că nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă pedeapsa[9].19Către Tine, DOAMNE, strig, căci focul a mistuit pășunile pustiei și flăcările au ars toți copacii câmpiei.20Chiar și fiarele câmpului tânjesc după Tine, căci albiile s‑au uscat, iar focul a mistuit pășunile pustiei.