Ajutor

Noua traducere în limba românã

Prejudecăţile şi Legea împărătească

1 Fraţii mei, să nu fiţi părtinitori în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos!
2 Căci dacă intră în adunarea1 voastră un om cu inel de aur şi îmbrăcat în haine strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat în haine murdare,
3 iar voi îi daţi atenţie celui îmbrăcat în haine strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“,
4 oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei2 pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc?
6 Însă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?
7 Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi?
8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“3, bine faceţi.
9 Dar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea.
10 Căci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“4 a spus şi: „Să nu ucizi!“. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea!
12 Vorbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii.
13 Căci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii.

Credinţa şi fapta

14 Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,
16 iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?
17 Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!
19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul5? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!
20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică6?
21 Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?
22 Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte.
23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“7; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.
24 Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25 În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum?
26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.
1 <footnote>2:2 Lit.: sinagoga, care înseamnăîntrunire sau loc de adunare; în perioada NT, sinagogaiudaică era centrul comunităţii, locul public de rugăciune, de închinare şi de citire a Scripturilor, acolo unde existau cel puţin zece bărbaţi; termenul se referă în acest context la o adunare creştină</footnote>
2 <footnote>2:5Împărăţia (lui Dumnezeu) reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor</footnote>
3 <footnote>2:8 Vezi Lev. 19:18</footnote>
4 <footnote>2:11 Vezi Ex. 20:13; Deut. 5:17</footnote>
5 <footnote>2:19 O aluzie la Deut. 6:4, unde se află mărturisirea de credinţă a lui Israel </footnote>
6 <footnote>2:20 Unele mss conţin: moartă</footnote>
7 <footnote>2:23 Vezi Gen. 15:6</footnote>
© 2018 ERF Medien