Ajutor

Noua traducere în limba românã

Iosif şi fraţii săi

1 Iacov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan.
2 Aceasta este istoria1 lui Iacov. La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau.
3 Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată2.
4 Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte.
5 Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult.
6 El le-a zis: - Ascultaţi visul pe care l-am avut!
7 Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.
8 Fraţii săi i-au răspuns: - Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale.
9 Iosif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi: - Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.
10 Dar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: - Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?
11 Fraţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis.
12 Fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem.
13 Israel i-a zis lui Iosif: - Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. - Sunt gata, a răspuns el.
14 - Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel. Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem,
15 un om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat: - Ce cauţi?
16 - Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?
17 Omul acela i-a răspuns: - Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan. Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan.
18 Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare.
19 Ei s-au sfătuit astfel: - Vine „visătorul“!
20 Haideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui.
21 Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, i-a ţinut apărarea zicând: - Să nu-i luăm viaţa!
22 Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
23 Când Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,
24 l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.
25 Apoi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă.
26 Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele?
27 Haideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord.
28 Când s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli3 de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Când Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele.
30 Apoi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“
31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge.
32 I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“
33 El a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“
34 Atunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile.
35 Toţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor4.“
36 Midianiţii5 l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii.
1 <footnote>37:2 Vezi nota de la 2:4</footnote>
2 <footnote>37:3Sau cu mâneci lungi; sau: viu colorată; sensul termenului ebraic este nesigur; şi în vs. 23, 32</footnote>
3 <footnote>37:28 Aproximativ 0,25 kg</footnote>
4 <footnote>37: 35 Ebr.: Şeol; peste tot în carte</footnote>
5 <footnote>37:36 Nu este sigur la ce se referă această funcţie; se poate referi şi la comandantul temnicerilor (40:4) sau la cel însărcinat cu aprovizionarea bucătăriei palatului</footnote>
© 2017 ERF Medien