Ajutor

Noua traducere în limba românã

Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei

1 În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia,1 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:
2 „Fiul omului, spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, şi mulţimii sale astfel: «Cu cine poţi fi asemănat tu, în măreţia ta?
3 Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase şi coroana aducătoare de umbră; era înalt în statură, iar vârful îi ajungea printre nori.2
4 Apele îl făcuseră să crească şi adâncul îl înălţase; râurile acestuia scăldau locul în care era plantat de jur împrejur şi îşi trimiteau pâraiele la toţi copacii câmpiei.
5 De aceea s-a înălţat în statură mai mult decât toţi ceilalţi copaci din câmpie. Crengile i-au crescut şi ramurile i s-au lungit, din pricina belşugului de ape care-l făcuse să dea vlăstare.
6 Printre crengile lui îşi făceau cuibul toate păsările cerului; sub coroana lui zămisleau toate fiarele câmpului, iar la umbra lui locuiau toate neamurile cele multe.
7 Era frumos prin măreţia lui şi prin lungimea ramurilor lui, căci rădăcinile lui erau înfipte în apropierea multor ape.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu se puteau compara cu crengile lui, iar platanii nu se puteau asemăna cu ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu se putea compara cu el în frumuseţe.
9 L-am făcut atât de frumos prin mulţimea crengilor lui, încât îl invidiau toţi copacii Edenului, toţi copacii din grădina lui Dumnezeu.»
10 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că se înălţa în statură, pentru că îşi ridica vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui,
11 l-am dat pe mâna prinţului neamurilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am lepădat
12 şi astfel cele mai înspăimântătoare dintre neamurile străine l-au tăiat şi l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munţi şi prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile ţării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au părăsit.
13 Pe trunchiul lui căzut şi-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au aşezat toate fiarele câmpului.
14 Toate acestea, pentru ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălţimea lui şi să nu-şi mai ridice vârful până la nori şi pentru ca nici un copac udat de ape să nu-şi mai înalţe trunchiul spre ei. Căci toţi sunt sortiţi morţii, în tărâmul de jos, printre muritori, la cei ce s-au coborât în groapă.»
15 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua în care s-a coborât în Locuinţa Morţilor3, am răspândit jalea şi am acoperit adâncul din pricina lui; i-am retras râurile şi apele cele multe au fost oprite. Am posomorât Libanul pentru el şi toţi copacii câmpiei s-au întristat din pricina lui.
16 La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l-am coborât în Locuinţa Morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toţi copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun şi mai ales, toţi copaci bine udaţi, s-au consolat în tărâmul de jos.
17 S-au coborât şi ei împreună cu el în Locuinţa Morţilor, la cei răpuşi de sabie, ei care erau aliaţii lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.
18 Aşadar, Faraon, cu cine poţi fi asemănat tu printre copacii Edenului, în toată slava şi măreţia ta? Şi totuşi vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul de jos şi vei zăcea printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“
1 <footnote>31:121 iunie 587 î.Cr.; vezi nota de la 1:1</footnote>
2 <footnote>31:2 Sau: iar vârful i se ridica deasupra frunzişului des; şi în vs. 10, 14</footnote>
3 <footnote>31:15 Ebr.: Şeol; peste tot în carte</footnote>
© 2018 ERF Medien