Ajutor

Noua traducere în limba românã

Aceeaşi soartă pentru toţi

1 „M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie de-l aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.1
2 Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă: pe cel drept ca şi pe cel nedrept, pe cel bun ca şi pe cel rău, pe cel curat2 ca şi pe cel necurat, pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe, pe cel bun ca şi pe cel păcătos, pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.
3 Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi,
4 căci pentru3 cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.
5 Cei vii ştiu măcar că vor muri, pe când cei morţi nu mai ştiu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până şi pomenirea le este dată uitării,
6 la fel cum şi dragostea lor, ura lor şi gelozia lor au pierit demult! Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic din tot ceea ce se face sub soare.
7 Mănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările.
8 Hainele să-ţi fie curate tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
9 Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare.
10 Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor4, acolo unde vei merge şi tu de altfel.
11 Apoi m-am întors şi am văzut că, sub soare, nu cei iuţi câştigă alergarea şi nu cei puternici biruiesc, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea şi nu cei iscusiţi au bogăţii, că nu cei pricepuţi au parte de bunăvoinţă, ci toate atârnă de vreme şi împrejurări.
12 Omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii: la fel cum sunt prinşi peştii în nada înşelătoare şi precum sunt prinse păsările în laţ, tot aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor, atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neaşteptate.

Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia

13 Iată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ.
14 Exista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri.
15 În ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela.
16 Prin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.
17 Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor, decât strigătele celui ce conduce printre nebuni!
18 Mai bună este înţelepciunea decât armele, dar un singur păcătos distruge mult bine!»“
1 <footnote>9:1 Sensul propoziţiei în ebraică este nesigur; sau: amândouă sunt înaintea lui</footnote>
2 <footnote>9:2 Aquila, VUL, Siriacă; TM: pe cel bun şi curat,</footnote>
3 <footnote>9:4 Sau: Cine oare este scutit? Pentru </footnote>
4 <footnote>9:10 Ebr.: Şeol</footnote>
© 2017 ERF Medien