Ajutor

Noua traducere în limba românã

Deşertăciunea ordinii sociale. Valoarea prieteniei

1 „M-am uitat apoi şi am văzut toate violenţele care se fac sub soare, descoperind că: lacrimile celor asupriţi nu aveau alinare; puterea era de partea asupritorilor lor şi nu exista scăpare pentru cei persecutaţi.
2 Am declarat atunci că este mai bine de morţii care au murit demult, decât de cei vii care sunt încă în viaţă.
3 Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceştia, este pentru cel care nu s-a născut încă, pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele care sunt făcute sub soare.
4 Am văzut că orice osteneală şi orice îndemânare la lucru este pricina invidiei dintre un bărbat şi semenul său, iar aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.
5 «Prostul îşi încrucişează mâinile şi se ruinează1.
6 Mai bine puţin cu pace, decât de două ori mai mult cu osteneală şi goană după vânt!»
7 Am mai văzut o deşertăciune sub soare:
8 Există câte un om singur-singurel, care nu are nici fii, nici fraţi şi care se osteneşte fără încetare, dar nu se satură de avere. „Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el, şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău
9 Este mai bine în doi, decât de unul singur, căci doi obţin o plată mai bună pentru munca lor.
10 Dacă unul dintre ei va cădea, celălalt îl va ridica, dar vai de cel care cade şi nu există un altul care să-l ridice!
11 Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc, dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?
12 Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva, doi pot să i se împotrivească, iar funia împletită în trei nu este ruptă uşor.
13 Mai bine tânăr sărac, dar înţelept, decât rege bătrân, însă fără minte şi care niciodată nu se lasă îndrumat,
14 căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniţă, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă.
15 Am văzut cum toţi cei vii, care umblă sub soare, l-au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta.
16 Tot poporul şi toţi cei înaintea cărora mergea el erau fără număr. Totuşi cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!»“
1 <footnote>4:5 Lit.: şi îşi mănâncă propria carne</footnote>
© 2017 ERF Medien