Hebräer 11,3 | Noua Traducere Românească

Prin credință

1 Și credința este o convingere cu privire la lucrurile în care sperăm, o siguranță cu privire la lucrurile care nu se văd. 2 Căci prin aceasta bătrânii* au primit o bună mărturie. 3 Prin credință înțelegem că veacurile au fost așezate prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n‑a fost făcut din lucruri care sunt vizibile. 4 Prin credință I‑a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună* decât a lui Cain. Prin aceasta a primit mărturia că este drept, deoarece Dumnezeu a mărturisit despre darurile lui. Și, deși mort, prin credința sa încă vorbește. 5 Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a mutat. Căci înainte de mutarea lui a primit mărturia că Îi era plăcut lui Dumnezeu. 6 Și fără credință este imposibil să‑I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce‑L caută. 7 Prin credință Noe, fiind avertizat cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a pregătit plin de reverență o arcă pentru a‑și salva familia. Prin aceasta a condamnat el lumea și a devenit un moștenitor al dreptății care vine prin credință. 8 Prin credință a ascultat Avraam când a fost chemat să iasă spre un loc pe care urma să‑l primească drept moștenire și a ieșit fără să știe unde se duce. 9 Prin credință s‑a așezat el în țara promisiunii, ca într‑o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni. 10 Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu. 11 Prin credință a primit el putere pentru a întemeia o sămânță* – chiar dacă Sara însăși era stearpă și trecută de vârsta maturității – deoarece L‑a considerat credincios* pe Cel Ce a promis. 12 De aceea, dintr-unul singur – și acesta aproape mort – s‑au născut urmași atât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării. 13 În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le‑au văzut de departe, le‑au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ. 14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ei s‑ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcă în ea, 16 însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu‑I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei. 17 Prin credință l‑a adus Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare. El, cel care a primit promisiunile, era gata să‑l aducă jertfă pe singurul său fiu, 18 el, căruia i se spusese: „Prin Isaac își va primi numele sămânța ta.“* 19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să‑l scoale chiar și dintre cei morți și, în pildă* vorbind, de acolo l‑a primit înapoi. 20 Prin credință i‑a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare. 21 Prin credință i‑a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s‑a închinat sprijinindu‑se pe vârful toiagului său.* 22 Prin credință a amintit Iosif, când era pe moarte, de exodul fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la oasele sale. 23 Prin credință a fost ascuns Moise de către părinții săi timp de trei luni, după ce s‑a născut – pentru că au văzut că era un copilaș frumos și nu s‑au temut de porunca împăratului. 24 Prin credință a refuzat Moise, când s‑a făcut mare, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“, 25 alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului. 26 El a considerat disprețul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că privea țintă la răsplată. 27 Prin credință a ieșit din Egipt, fără să se teamă de furia regelui. Căci el a stat neclintit, ca și când L‑ar fi văzut* pe Cel Ce este nevăzut. 28 Prin credință a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu‑i omoare pe întâii lor născuți. 29 Prin credință a trecut poporul prin Marea Roșie* ca pe uscat. Când au încercat însă și egiptenii lucrul acesta, s‑au înecat. 30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile. 31 Prin credință n‑a pierit prostituata Rahab împreună cu cei neascultători, pentru că i‑a primit cu pace pe cercetași. 32 Și ce‑aș mai putea spune? Căci n‑aș avea destul timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel și despre profeți. 33 Prin credință au cucerit ei regate, au înfăptuit dreptate, au obținut promisiunile, au închis gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de tăișul sabiei, au fost întăriți în neputință,* au devenit tari în război, au pus pe fugă oștile străine; 35 femeile și‑au primit morții înviați; alții au fost torturați și au refuzat să fie eliberați, ca să obțină o înviere mai bună, 36 alții au îndurat batjocuri și biciuiri, și chiar lanțuri și închisoare, 37 au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost încercați, au murit uciși de sabie, au umblat îmbrăcați în piei de oi și în piei de capre; nevoiași, în necaz, chinuiți, 38 ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și prin munți, prin peșteri și prin gropile pământului. 39 Toți aceștia au primit o bună mărturie* pentru credința lor, însă n‑au primit ceea ce a fost promis, 40 întrucât Dumnezeu a ales dinainte ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuți desăvârșiți fără noi.