John 21

Noua traducere în limba românã

1 După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei[1]. Li S-a arătat astfel: 2 Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“[2] –, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună. 3 Simon Petru le-a zis: – Mă duc să pescuiesc! Ei i-au răspuns: – Venim şi noi cu tine! Au ieşit şi s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic. 4 Când se făcuse deja dimineaţă, Isus stătea pe ţărm. Ucenicii însă nu ştiau că este Isus. 5 El le-a zis: – Copilaşi, nu aveţi ceva peşte de mâncare? – Nu! I-au răspuns ei. 6 El le-a zis: – Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi! L-au aruncat şi nu l-au mai putut trage din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus[3] i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru şi-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, căci nu era departe de ţărm, doar cam la două sute de coţi[4]. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!“ 11 Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul la ţărm, plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; însă, cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniţi şi luaţi micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine eşti?“, pentru că ştiau că este Domnul. 13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel a făcut şi cu peştele. 14 Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morţi. 15 După ce au luat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Simon Petru: – Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: – Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc! Isus i-a zis: – Paşte mieii Mei! 16 L-a întrebat din nou, a doua oară: – Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti? El I-a răspuns: – Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc! Isus i-a zis: – Păstoreşte oile Mele! 17 L-a întrebat a treia oară: – Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti? Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ şi I-a răspuns: – Doamne, Tu le ştii pe toate, Tu ştii că Te iubesc! Isus i-a zis: – Paşte oile Mele! 18 Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuţi te încingeai şi te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altcineva te va încinge şi te va duce unde nu vei voi! 19 A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Apoi i-a zis: – Urmează-Mă! 20 Petru s-a întors şi l-a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus[5], acela care la cină stătuse la masă la pieptul* lui Isus şi-L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“ 21 Văzându-l, Petru L-a întrebat pe Isus: – Doamne, dar cu acesta ce va fi? 22 Isus i-a răspuns: – Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?! Tu urmează-Mă! 23 Din pricina aceasta a ieşit zvonul între fraţi că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?!“ 24 Acesta este ucenicul care depune mărturie cu privire la aceste lucruri şi care a scris aceste lucruri. Şi ştim că mărturia lui este adevărată. 25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise.