1Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește, prin Duhul Sfânt, pentru mine2că am o mare întristare și o durere neîncetată în inimă.3Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi blestemat[1] și despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, (Lev 27:28)4care sunt israeliți! Ale lor sunt înfierea[2], slava[3], legămintele, darea Legii, închinarea[4] și promisiunile. (Ex 4:22; Ex 16:7; Ex 16:10; Lev 9:6; Lev 9:23; Num 16:19; Ier 31:9; Os 11:1; Ro 8:15)5Ai lor sunt patriarhii[5] și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.6Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul[6] lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel7și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt sămânța lui, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își va primi numele sămânța[7] ta.“[8] (Gen 21:12; Gal 3:16)8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca sămânță.9Căci cuvântul promisiunii a fost acesta: „Cam pe vremea aceasta voi veni, iar Sara va avea un fiu.“[9] (Gen 18:10; Gen 18:14)10Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune, când a rămas însărcinată printr‑un singur om[10], strămoșul[11] nostru Isaac.11Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă),12i s‑a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr.“[12] (Gen 25:23)13Așa cum este scris: „Pe Iacov l‑am iubit, dar pe Esau l‑am urât.“[13] (Mal 1:2)14Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz!15Căci lui Moise i‑a spus: „Eu voi avea milă de cel ce vreau să am milă și Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur.“[14] (Ex 33:19)16Prin urmare, nu depinde de cel ce dorește, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, Care are milă.17Căci Scriptura îi spune lui Faraon: „Te‑am ridicat tocmai pentru aceasta: ca să‑Mi arăt în tine puterea Mea și astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“[15] (Ex 9:16)18Astfel, El are milă de cine dorește și împietrește pe cine dorește.19Dar îmi vei zice: „Atunci, de ce mai găsește vină?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“20Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare lucrul întocmit îi va spune celui care l‑a întocmit: „De ce m‑ai făcut așa?“?[16] (Is 29:16; Is 45:9)21Sau nu are olarul autoritate peste lut, ca să facă, din același bulgăre de lut, un vas pentru o întrebuințare de cinste, iar altul pentru o întrebuințare lipsită de cinste?22Dar dacă Dumnezeu, dorind să‑Și arate mânia și să‑Și facă cunoscută puterea, a suportat cu multă răbdare niște vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere,23pentru ca să‑Și facă cunoscută bogăția slavei Sale față de niște vase ale milei, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă?24Astfel, El ne‑a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri.25Așa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi«Popor al Meu», și pe cea care nu era iubită, o voi numi«Iubită».“[17] (Os 2:23)26Și „În locul unde li s‑a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!», acolo vor fi numiți«Fii ai Dumnezeului cel Viu».“[18] (Os 1:10)27Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, doar rămășița va fi mântuită,28căci Domnul va duce la îndeplinire pe deplin și repede cuvântul rostit asupra pământului.“[19] (Is 10:22)29Și, așa cum a spus deja Isaia: „Dacă Domnul Oștirilor[20] nu ne‑ar fi lăsat o sămânță, am fi ajuns ca Sodoma și ne‑am fi asemănat cu Gomora.“[21] (Gen 2:1; Ex 7:4; Deut 4:19; Ios 5:14; 1 Re 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Is 1:9; Is 40:26)
Necredința lui Israel
30Și atunci ce vom spune? Neamurile, care n‑au urmărit dreptatea, au obținut o dreptate, și anume o dreptate care este prin credință.31Însă Israel, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la această lege.32De ce? Pentru că n‑a urmărit‑o prin credință, ci, ca și cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s‑au lovit de Piatra de poticnire,33așa cum este scris: „Iată, așez în Sion o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere. Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine.“[22] (Is 8:14; Is 28:16)