1Atunci întreb: Și‑a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.2Dumnezeu nu Și‑a respins poporul, pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?3„Doamne, Ți‑au omorât profeții, Ți‑au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să‑mi ia viața.“[1] (1 Re 19:10; 1 Re 19:14)4Dar ce i‑a răspuns Dumnezeu[2]? „Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați care nu și‑au aplecat genunchiul înaintea lui Baal[3].“[4] (1 Re 19:18)5Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului,6iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n‑ar mai fi har.7Ce putem spune atunci? Israel n‑a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți,8așa cum este scris: „Dumnezeu le‑a dat un duh de adormire, ochi să nu vadă și urechi să nu audă, până în ziua de azi.“[5] (Deut 29:4; Is 29:10)9Iar David spune: „Să li se prefacă masa într‑o cursă, într‑un laț, într‑o capcană[6] și o răsplătire pe măsură!10Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“[7] (Ps 69:22)
Mântuirea neamurilor
11Prin urmare, întreb: s‑au împiedicat ei ca să cadă? În niciun caz, ci, datorită alunecării[8] lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a‑i face pe israeliți geloși.12Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neamuri, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină[9]!?13Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: întrucât sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea,14încercând cumva să stârnesc gelozia neamului meu și să‑i salvez astfel pe unii dintre ei.15Căci dacă respingerea[10] lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți?!16Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt[11]; și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte. (Num 15:17)17Dar dacă unele ramuri au fost rupte și tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina[12] și rodnicia măslinului,18nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește‑ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine!19Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“20Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Așadar, nu te îngâmfa, ci teme‑te!21Căci, dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!22Uită‑te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat.23Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să‑i altoiască din nou.24Căci dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într‑un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!?
Întregul Israel va fi mântuit
25Căci nu vreau să nu știți taina[13] aceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire,[14] până când va intra numărul deplin al neamurilor.[15]26Și astfel[16] tot Israelul va fi mântuit[17], după cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion; El va îndepărta neevlavia[18] de la Iacov.27Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi înlătura păcatele.“[19] (Is 27:9; Is 59:20; Ier 31:33)28În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor.29Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret.30Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s‑a arătat milă prin neascultarea acestora,31tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin mila arătată vouă, să poată primi și ei acum[20] milă.32Căci Dumnezeu i‑a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți.
Laudă lui Dumnezeu
33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!34„Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?[21] (Is 40:13)35Sau cine I‑a dat mai întâi ceva, ca El să trebuiască să‑i dea înapoi?“[22] (Iov 41:11)36Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.