1În cer s‑a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele,2era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii.3În cer s‑a văzut un alt semn: iată că un dragon[1] mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe, (Ps 74:14; Is 27:1; Ez 29:3)4a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le‑a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să‑l mănânce.5Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său.6Iar femeia a fugit în pustie, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute șaizeci de zile[2].7În cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s‑au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s‑au războit și ei.8Dar n‑au putut învinge și locul lor nu li s‑a mai găsit în cer.9Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.10Apoi am auzit în cer un glas puternic, zicând: „Acum au venit mântuirea, puterea, Împărăția Dumnezeului nostru și autoritatea Cristosului[3] Său, căci acuzatorul[4] fraților noștri a fost aruncat, a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte. (Apo 2:9; Apo 11:15)11Ei l‑au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și‑au iubit viața, chiar până la moarte.12De aceea, bucurați‑vă, ceruri, și voi, cei ce locuiți în ele! Vai de voi, pământ și mare, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de o mare furie, fiindcă știe că are puțină vreme!“13Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit‑o pe femeia care născuse băiatul.14Femeii i s‑au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustie, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi[5], departe de fața șarpelui.15Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s‑o facă să fie luată de râu,16dar pământul a venit în ajutorul femeii, și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase dragonul din gură.17Atunci dragonul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să poarte război cu rămășița seminței[6] ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus.18Apoi a stat[7] pe țărmul mării.[8]