1Cel ce locuiește la adăpostul Celui Preaînalt, se odihnește la umbra Celui Atotputernic[1].2Îi voi zice[2] DOMNULUI: „Adăpostul meu, Fortăreața mea, Dumnezeul meu în Care mă încred!“3El te va scăpa din lațul păsărarului și de ciuma cea distrugătoare.4El te va acoperi cu penele Sale, iar tu te vei adăposti sub aripile Lui. Credincioșia Lui este scut și zid protector.5Nu te vei teme de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua,6nici de ciuma care umblă prin întuneric, nici de molima care pustiește la amiază.7O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.8Vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi.9Pentru că ai făcut din DOMNUL adăpostul tău și din Cel Preaînalt locuința ta,10nu te va ajunge niciun rău și nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.11Căci El le va porunci îngerilor Săi cu privire la tine, ca să te păzească în toate căile tale.12Ei te vor purta pe brațe, ca nu cumva să‑ți lovești piciorul de vreo piatră.13Vei călca peste leu și peste cobră, peste leul cel tânăr și peste șarpe.14„Pentru că Mă iubește, și Eu îl voi scăpa. Îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu.15Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde. Voi fi cu el în necaz, îl voi salva și îl voi onora.16Îl voi sătura cu viață lungă și‑i voi arăta izbăvirea Mea.“