Psalmi 88

Noua Traducere Românească

1 DOAMNE, Dumnezeul izbăvirii mele, zi și noapte strig înaintea Ta.[1] (Ps 32:1)2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă‑Ți urechea la strigătul meu!3 Căci mi s‑a săturat sufletul de atâtea necazuri și viața mi‑a ajuns în pragul Locuinței Morților.4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca omul lipsit de putere.5 Sunt abandonat printre morți asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt, de care nu‑Ți mai aduci aminte niciodată și care sunt îndepărtați din mâna Ta.6 M‑ai pus în groapa celor mai de jos locuri, în locuri întunecoase, în adâncuri.7 Mânia Ta mă apasă; mă copleșești cu toate talazurile Tale. Selah8 I‑ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându‑mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără scăpare!9 Mi se ostenesc ochii din cauza suferinței. Strig către Tine, DOAMNE, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.10 Faci Tu oare minuni pentru cei morți? Oare se ridică umbrele să‑Ți mulțumească? Selah11 Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta și în Locul Nimicirii[3] despre credincioșia Ta?12 Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?13 Eu însă, către Tine, DOAMNE, strig după ajutor și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.14 DOAMNE, de ce mi‑ai lepădat sufletul și Ți‑ai ascuns fața de mine?15 Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte; am avut de‑a face cu groaza Ta și am fost deznădăjduit.16 Mânia Ta a trecut peste mine; spaimele Tale m‑au sleit.17 Toată ziua mă înconjoară ca niște ape, mă împresoară împreună.18 I‑ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc; mă aflu în întuneric.[4]